Acvila de munte: pasarea de pe stema Romaniei

Reclame home 1
Reclame home 1
Reclame home 1

Descopera.ro ne invita sa cunoastem una dintre cele mai impresionante pasari rapitoare din lume, pasare care inca mai supravietuieste si la noi in tara. Cu o prezenta impozanta, in care se oglindeste curajul, ferocitatea, darzenia si frumusetea salbatica, acvila de munte este una dintre cele mai redutabile pradatoare din lume. A fost inca din cele mai vechi timpuri deopotriva stindard, drapel si simbol al unor imperii si civilizatii. Nu a fost deloc o pasare straina de istoria, si traditiile noastre, astfel incat de la vulturul primilor Basarabi la stema statului roman de astazi, acvila de munte ne-a vegheat drumul si destinul ca popor. Este fara nicio indoiala, cea mai spectaculoasa pasare din avifauna noastra! Iar noi avem datoria sa o cunoastem si mai ales sa o protejam!

Acvila sau vultur?

Acvila de munte (Aquila chrysaetos, pe numele ei stiintific) este pasarea asociata aproape intotdeauna de oameni cu definitia si imaginea de vultur, cu toate ca vorbim nu doar de doua specii sensibil diferite, ci chiar de doua familii separate. Astfel vulturii, sau vultanii acceptiunea corecta a termenului grupeaza o subfamilie distincta in cadrul familiei Accipitridae care cuprinde pasari de talie mare, cu aripi lungi si late si coada scurta, majoritatea cu gat golas, adaptat scormonitului in cadavre, si picioare relativ firave, echipate cu ghiare scurte si drepte.

Vulturii sunt incapabili sa vaneze prazi active si agile, fiind pasari adaptate perfect consumului de cadavre.

In contrast, acvilele sunt vanatori perfecti, de fapt unii dintre cei mai desavarsiti vanatori din randul pasarilor de prada, alaturi de ulii si soimi, desi uneori, in special iarna cand prazile sunt rare, acvilele se infrupta si din cadavre, dar doar daca acestea sunt recente.

Revenind la acvila de munte, trebuie mentionat faptul ca aceasta este specia la care nu doar romanii, dar si majoritatea oamenilor din lume se raporteaza cand se gandesc la un vultur.

Tot acvila de munte este cea mai de succes specie de pasare de prada de mari dimensiuni.

A cucerit patru continente, fiind raspandita pe mari zone din Europa, Asia si America de Nord. Traieste chiar si in Africa, cu precadere in Muntii Atlas, iar in anul 1996, a fost descoperita o populatie distincta de acvile de munte in plina Africa Tropicala, mai exact in Muntii Bale din Etiopia.

Dupa estimarile tuturor specialistilor europeni, astazi mai exista circa 6.500-7.500 perechi acvile de munte in Europa, cele mai multe in Spania, Norvegia, Rusia, Suedia, Italia, Elvetia, Franta, Finlanda, Germania, Austria si Slovacia.

Din plisc, din gheare, din aripi!

Cea considerata de specialisti ca fiind cea mai adaptabila si versatila specie de acvila din lume, are un „design” de adevarat pradator in care Natura nu a precupetit nimic pentru a crea una dintre cele mai mortale si redutabile pasari din lume. Ca la mai toate speciile de pasari de prada si la acvile intalnim un pronuntat dimorfism sexual, adica spre deosebire de mai toate pasarile si toate mamiferele, la acvile femelele sunt „sexul tare” fiind vizibil mai mari si mai puternice decat masculii. Deci daca observati accidental un cuplu de rapitoare la cuib, fie ele ulii, soimi, bufnite sau acvile, pasarile cele mai mari din pereche sunt fara indoiala femelele.

Ca dimensiuni, acvila de munte este a cincea specie de acvila intre cele saizeci, iar ca forta si putere de ucidere este a patra, fiind depasita in acest domeniu doar de acvila harpie, acvila din Filipine, acvila martiala si acvila coronata africana.

Conform estimarilor o acvila care strange cu toata puterea obtine o forta cu mult mai mare decat stransoarea mainilor celor mai puternici oameni din lume. Testele de laborator au descoperit ca forta ghearelor unui mascul de acvila este de 15 ori mai puternica decat stransoarea mainii unui om obisnuit. O femela de acvila este aproape de doua ori mai puternica decat un mascul.

Perechi pe viata

Sezonul de imperechere si depunere a oualelor nu este unul fix, ci este modificabil in functie de zona si habitat. Astfel, acvile din Europa inclusiv cele din Romania depun ouale in lunile martie-aprilie, depinzand de temperatura si clima. La fel precum in cazul majoritatii pasarilor de prada, acvilele de munte traiesc in perechi in care fiecare indivif este fidel celuilalt. O acvila nu-si cauta alt partener de viata decat atunci cand cel (cea) cu care era a murit din diverse cauze.

Pasarile sunt mature sexual de la varsta de 4-5 ani. Zborurile nuptiale sunt deosebit de spectaculoase cu pasarile care planeaza una langa alta in cercuri si spirale largi, agatandu-se din cand in cand cu ghearele ca intr-un dans salbatic si tulburator. Isi face cuibul in zone cat mai inaccesibile, cel mai adesea in crapaturi de stanci si praguri ale unor pereti abrupti, dar cuibareste si in copaci inalti precum molizi, fagi, brazi, pini si stejari.

Pentru ca se bucura de viata vesnica, acvila era si un simbol al eternitatii sufletului, iar in aceasta ioostaza o intalnim frecvent pe monumentele funerare din Dacia, si chiar in primele reprezentari ale artei traco-getice, cum au descoperit-o cativa cercetatori precum Mihai Coman, M. Barbulescu, D. Berciu, R. Florescu, H. Daicoviciu si L. Rosu.

Mandria Carpatilor = Stema impaiata ?

Acum circa o suta de ani, acvila de munte nu era deloc o aparitie rara in Carpatii romanesti dupa cum o amintea ornitologul Carl Ritter von Dombrowski. Atunci, spre deosebire de acum, era intalnita de-a lungul intregului lant carpatic. Orintologul era mirat ca nu o gasise aproape niciodata cuibarind in tinuturile joase, nici macar in Dobrogea unde ar fi avut conditii propice si hrana abundenta in Muntii Macin.

De fapt, in Romania s-au intalnit acvile de munte le ses doar in cazuri izolate si indeosebi iarna cand vagabondeaza in cautarea prazii. Un astfel de exemplar a fost de altfel impuscat in padurea Baneasa langa Bucuresti in anul 1982, astazi fiind pastrat impaiata (era o femela) in colectiile Muzeului Grigore Antipa.

Cel mai mare ornitolog roman, Dimitrie Lintia s-a ocupat si el de studierea acvilei de munte, iar concluziile trase de el erau sumbre inca din perioada sa de studii si cercetari (anii 1912-1955).

„Poate ca sunt prea optimist, daca socotesc la circa 50 numarul perechilor de acvile de munte care mai clocesc azi in R.P.R.; ceea ce inseamna ca peste alti 50 de ani abia vom mai intalni acvile in munti , cum s-a intamplat si cu zaganul, care astazi a disparut cu desavarsire de prin locurile noastre”, scria Dionisie Lintia in anul 1955.

Din fericire, sumbra sa profetie nu s-a indeplinit, dar acvilele nu o duc deloc bine in Romania actuala.

Tot Dionisie Lintia scria mai departe ca:
„In peste 43 ani de activitate ornitologica, numai 9 acvile de munte din regiunea Banatului mi-au ajuns in mana, dintre care 2 exemplare adulte si 7 tinere. 3 au fost impuscate, 3 au fost prinse vii, 2 prinse cu otrava si unul prins la capcana. Totalul exemplarelor libere observate de mine in acesti ani , se urca la maximum 18-20”.

Pe baza masuratorilor efectuate de acelasi cercetator, reiese ca acvilele din Romania erau mari si viguroase, cea mai mare femela avand o lungime corporala de 110 centimetri si o anvergura de 220 centimetri.

Print Friendly, PDF & Email
Reclame home 3
Reclame home 3

Related posts

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2