Aniversare: 16 ani de Gazeta. 16 ani de la primul meu text. La Multi Ani, oameni faini!

Il vad si acum pe Dan iesind din barlogul sau cu pereti albastri, facand turul redactiei. Avea acea privire aflata vesnic in cautarea unui detaliu omis de toti cei din jur. Lua la rand incaperile apartamentului, dand impresia ca lipseste ceva. In camera cu balcon la strada (cea din imagine), mai multe personaje pe care nu le vazusem niciodata pana atunci isi cautau cate un loc unde sa se instaleze. Imi pareau niste boemi frumosi de a caror cautatura nu trebuie sa te temi, dar pe care esti dator sa o respecti. Erau relaxati, asa mi se parea. Aveau si de ce. Veneau cu ani buni de presa in spate si “brate grele de atata scris”, cum amintea Dan, intr-un editorial, mai tarziu.

Erau rasfoite ziare, comentate titluri, aranjate notite. Scrumierele erau golite cu frecventa deasa, cerand sfarsitul asteptarii. Intr-un nor de fum, a intrat Dan. “Ce multi sunteti!”, s-a mirat, intrebandu-se cati vor ramane dupa primul numar. Plasand doua ironii caracteristice lui, ne-a explicat de ce ne aflam acolo. Un saptamanal autentic de investigatii, pe care presa maramureseana nu l-a avut pana atunci. O idee temerara, ce nu lasa sa i se intrevada continuarea. Una pe care nici el nu a anticipat-o in acel moment. Cu atat mai putin eu, straind fiind de numele prefectului, amenzile OPC sau manifestarile de Ziua Politiei, detalii fara de care orice baimarean putea trai linistit.

A trecut o luna. Redactia s-a mai “limpezit”. Iar apoi a venit si primul numar. Iar s-au ingrosat randurile. Incet, incet, Gazeta prindea contur. Ideea hebdomadarului devenea certidudine, iar oamenii cu care s-a construit au inteles in timp menirea si relevanta sa. Cativa au plecat dintre noi si ceva se urneste in mine scriind asta… Pe ceilalti nu ii voi enumera, pentru ca sigur o sa omit pe cineva si sunt oameni prea faini pentru a-i supara tocmai la ceas aniversar.

Am scris randurile acestea in primul rand pentru colegii mei de la Gazeta de Maramures, langa care am invatat, am documentat si am scris, am inghitit fum si am zugravit peretii redactiei, am ras si am plans, am creat presa si am demascat nelegiuiri. Ii salut pe toti si ii felicit pe cei ramasi langa Dan Parcalab.

Odata cu Gazeta, am debutat si eu, cu cateva articole legate de problemele vremii. Era 2002, cu ger, cu mult ger. Iti amintesti, Dane, de “Iarna neputintei lor”? Am zis ca nu vin cu lista de nume, dar pentru articolele de mai jos, prezentate in facsimil (multumiri pe aceasta cale oamenilor de la Biblioteca Judeteana “Petre Dulfu”), ma vad obligat a-i aminti pe Catalin Vischi (2mnews, azi) si Claudia Sitaru (plecata prea devreme dintre noi), care au avut multa rabdare cu textele mele, la fel cum, ulterior, a avut si Puiu Teremtus (parte integranta a Gazetei, in toti acesti 16 ani).

Ciprian DRAGOS

Related posts

1 Comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *