Astronomii au descoperit „o stea intr-o stea”

Reclame home 1
Reclame home 1

Astronomii au descoperit un bizar sistem binar de stele, in care o stea neutronica a fost absorbita in interiorul stelei companion aflata in stadiul de supergiganta rosie, rezultand un sistem in care se afla o stea intr-o alta stea, concept care exista la nivel teoretic dar care a fost observat pentru prima oara, informeaza Daily Mail citat de Agerpres.

Ipoteza privind existenta unor astfel de sisteme, stea in stea, a fost formulata inca din 1975 de astronomii Dr. Kip Thorne si Dr. Anna Żytkow. Pornind de la cei doi oameni de stiinta, un astfel de sistem binar a primit numele de „obiect Thorne-Żytkow”.

Cei doi sugerau ca un astfel de obiect se formeaza in sistemele solare binare, in urma coliziunii dintre o stea neutronica si vecina sa aflata in stadiul de stea supergiganta, steaua neutronica ajungand sa fie absorbita in interiorul supergigantei. La aproape 40 de ani dupa postularea acestei ipoteze, astronomii au descoperit un astfel de obiect care o confirma.

Obiectele Thorne-Żytkow (TŻO) sunt hibride formate dintr-o supergiganta rosie si o stea neutronica, hibride care vazute din exterior par a fi stele obisnuite, aflate in stadiul de supergigante rosii, asa cum este celebra stea Betelgeuse din constelatia Orion. Structura chimica a acestor obiecte binare este insa diferita de cea a stelelor supergigante, fiind determinata de natura unica a activitatii care se desfasoara in interiorul lor. Spre deosebire de stelele obisnuite, care sunt alimentate de procesul de fuziune nucleara, obiectele din aceasta categorie isi trag energia din steaua neutronica absorbita.

Descoperirea acestui bizar obiect cosmic a fost facuta in urma cu cateva luni, prin intermediul Telescopului Magellan Clay din Las Campanas din Chile. Astronomii examinau spectrul luminii emise de unele stele aflate in stadiul de supergigante rosii, analiza care indica elementele chimice rezultate in urma procesului de fuziune nucleara din aceste stele. Analiza spectrului suupergigantei rosii HV 2112 din Norul Mic al lui Magellan, aflata la 200.000 de ani lumina distanta, a provocat o surpriza de proportii, semnatura chimica a acestei stele fiind diferita de cea a altor supergigante.

Coordonatorul acestui proiect, Dr. Emily Levesque de la Universitatea Colorado din Boulder si colegii ei au examinat liniile de spectru ale acestei stele si au identificat un exces de rubidiu, litiu si molibden.

Studiile anterioare au demonstrat ca procesele stelare normale pot genera astfel de elemente, dar abundenta acestor trei elemente in conditii de fuziune desfasurate la temperaturi tipice pentru stelele supergigante rosii reprezinta semnatura unica a bizarelor obiecte Thorne-Żytkow.

„Studierea acestui obiect este extraordinar de interesanta pentru ca reprezinta un model complet nou al modului in care poate functiona interiorul unei stele”, sustine Dr. Levesque. „In astfel de interioare sunt generate elementele grele din Universul nostru. Probabil ca ati auzit expresia ca suntem praf de stele”, a mai adaugat el.

Dr. Żytkow a avut ocazia sa-si vada predictia confirmata de aceasta descoperire. „Inca de cand Kip Thorne si cu mine am propus existenta unui model de stea cu nucleu neutronic, comunitatea stiintifica nu ne-a putut infirma ipoteza. Daca teoria este argumentata bine, ea va fi confirmata empiric mai devreme sau mai tarziu. In acest caz a fost o chestiune de a identifica un grup de stele promitatoare, de a obtine timpul necesar pentru a le studiu la telescop si de a continua acest proiect”.

Supergigantele rosii sunt ca volum cele mai mari stele din univers, dar nu sunt si cele mai mari in ceea ce priveste masa. Cele mai cunoscute supergigante rosii sunt Betelgeuse si Antares. In mod normal, intr-o stea, atomii de hidrogen fuzioneaza formand atomi de heliu. Dupa ce isi epuizeaza rezervele de hidrogen, stelele cu masa de peste 10 ori mai mare decat masa solara devin supergigante rosii, intrand in faza de fuziune a heliului si apoi si a altor elemente. Faza de supergiganta rosie a unei stele este relativ scurta (comparativ cu durata de viata a unei stele) durand intre cateva sute de mii si un milion de ani.

Conform NASA, atunci cand nucleul unei stele supermasive trece printr-un fenomen de colaps gravitational, la sfarsitul vietii respectivei stele, protonii si electronii sunt pur si simplu inghesuiti unii intr-altii, rezultand una dintre minunile naturii: o stea neutronica.

Print Friendly, PDF & Email
Reclame home 3
Reclame home 3

Related posts

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2