Atitudinea contează – sau cum se zice: “omul sfințește locul”!

Deși folosesc intens dispozitivele informatice – zilnic primul lucru după ce mă trezesc și mă spăl e să pornesc calculatorul și să îmi consult agenda din „Microsoft Outlook” , etc. Nu am cont pe nici o rețea de „social media”!

Folosesc doar aplicații utile, necesare și comode pentru viața de zi cu zi în secolul XXI. Nu sunt “influencer”… Sunt o fire introvertită, nu agreez publicitatea.

În urmă cu vreo zece ani o fostă colegă de serviciu mi-a propus să particip la o emisiune realizată de un canal TV local, despre “Căsnicii care rezistă în timp”.

Am declinat invitația spunându-i că sunt prea bătrân ca să mai apar în lumina reflectoarelor! Nu am talente literare.
De regulă nu acționez niciodată la primul impuls!

Am precizat toate aceste lucruri pentru că în 69 de ani de viață este prima oară când „îmi aștern gândurile pe hârtie” și o fac după două săptămâni de la evenimentele de mai jos!

Motivul este că având probleme de sănătate am avut o experiență deosebită în relația cu sistemul medical din Baia Mare și anume: După o perioadă(practic din toamnă) de disconfort pronunțat m-am decis să mă adresez unui specialist în medicină internă.

Normal că m-am informat pentru a ajunge la unul din cei mai buni specialiști din Baia Mare. Cunoscând “lumea dezlănțuită” în care trăim – adică că oriunde ai o problemă de rezolvat ai parte de reacții nervoase, umilință, grabă, răspunsuri aiurea la întrebări exprimate clar – am avut o teamă imensă în a începe clarificarea problemelor mele de sănătate.

Și prima surpriză (în sens pozitiv!) l-am avut în cadrul discuției telefonice cu asistenta de la cabinetul doamnei doctor Bura Cristina – un dialog calm, clar, civilizat și de empatie cu pacientul (pacient care apelează la medic din cauza problemelor de sănătate nu că ar zburda de fericire).

A doua surpriză a fost modul în care a aborbat problemele de sănătate doamna doctor în timpul consultației. A urmat o internare în SJUBM la secția medicină internă.

Cum nu mi-a plăcut niciodată să “periez de scama de pe sacou” șefii sau pe cei de care depind și nici să cer favoruri am fost internat ca orice pacient într-un salon normal cu trei paturi.

Șocul cel mare (tot în sens pozitiv!) l-am avut în următoarele situații:

1. În 24.03.2022 am fost supus unor investigații efectuate de doamna doctor Bura Cristina, programate și realizate la 7.00 dimineața (demarate chiar mai devreme!).

Nu se poate!: NU am văzut așa ceva de cca. 35 de ani (să te trezești la 5-6.00 dimineața ca să îți începi activitatea la 6.45?!!) nu am crezut că azi mai sunt profesioniști dedicați meseriei așa cum eram și noi pe vremea tinereții noastre “industriale”!

2. În seara zilei de 24.03.2022 fiindcă s-a eliberat un pat în salon a fost adus un pacient supraponderal mai în vârstă într-o stare precară – respira greu (asistat cu oxigen) și gemea practic tot timpul.

În aceea noapte (când practic nu am dormit-am și zis că eu am tot timpul să recuperez, sunt în spital nu trebuie să merg la serviciu) asistentele au fost la acel bolnav de cel puțin 8 ori! (perfuzii,, etc.)

Nu mi-a venit să cred după ce acum vreo 10-12 ani soția stând peste noapte în spitalul din Zalău cu socrul trebuia să meargă după asistente să le roage să vină că s-a terminat perfuzia!

3. Modul de abordare și atitudinea doamnei doctor Cozma Mihaela. Despre domnia sa am auzit dialogurile pacienților(nu participam la ele, îmi displace) care toate confirmau ce am constatat și eu.

Când am încercat să-i transmit cumva surpriza mea pozitivă doamna dr. Cozma fiind “ruptă de oboseală” după 24 ore de gardă și 8 ore pe secție mi-a spus ceva în sensul că sunt prea politicos.

Atunci nu avea cum să înțeleagă la ce mă refer, acum dacă citește aceste rânduri da! Mulțumesc doamna doctor Bura Cristina și Cozma Mihaela! Nu o fac din interese ascunse sau pentru a “peria” pe cineva! Viața mea este acel “mult în urmă” – în față mai am bucuria de a petrece timp cu plantele și pomii în grădină respectiv a drumețiilor montane câte le voi mai putea face. Vă mulțumesc fiindcă nu am crezut să mai întâlnesc asemenea oameni!

Păcat că nu știu să vă spun numele asistentei de pe secție/salon 964 din noaptea de 24 spre 25 martie care a fost de foarte multe ori la bolnavul supraponderal. Păcat că nu știu să vă spun numele brancardierului(un tânăr scund) care la capitolul bună cuviință s-a purtat admirabil față de toată lumea!(pacienți, colegi, etc.)

Am adresat aceste gânduri doamnelor doctor Bura Cristina și Cozma Mihaela!

În rest nu mă interesează cine le citește.

Baia Mare
10.04.2022
Pacientul pensionar.

Distribuie articolul
Adaugă un comentariu