Avem 1 Mai, avem mici. Ziua Muncii a ramas in istoria romanilor doar prin traseul stomacal

Reclame home 1
Reclame home 1

gratar-de-mici-la-siret-galati-october-photos-1„Rade iara primavara / Peste campuri peste plai / Veselia umple tara / C-a venit intai de mai…”, o poezie la care comunistii i-au schimbat titlul original in „1 Mai Muncitoresc” si au confiscat compozitia lui Ciprian Porumbescu, transformand-o intr-un cantec comunist de propaganda dedicat zilei de 1 Mai. Fara sa aiba accente comuniste, ziua de azi e una a muncitorilor. Ea a fost decretata ca Ziua Internationala a Muncii in 1889, in memoria victimelor grevei generale din Chicago din 1886.

In Romania, s-a sarbatorit pentru prima data in 1980 de catre miscarea socialista. In anii 80, Ceausescu a decis ca respectiva zi se sarbatoreste prin munca. Muncitorii erau scosi din uzine si pusi sa demonstreze pe strazi, in semn de recunostinta pentru ceea ce le oferea Partidul Comunist. Se organizau manifestatii de amploare pe stadioane, la care participau, pe langa clasa muncitoare, elevi si tineri.

Asocierea Zilei muncii cu binefacerile comunismului a taiat elanul sarbatoririi cu mare fast a acestei date dupa 1990. Sindicatele s-au implicat foarte putin in ultimii 25 de ani in a da un aer de sarbatoare zilei. Nici macar cate o prima simbolica din cotizatiile pe care le strang anual de la sindicalisti nu mai ofera.

Partidele politice au fost, in diversi ani, mai active, dar au facut-o in scop propagandistic si nu din respect fata de cei care lucreaza. Asa ca reprezentantii „clasei muncitoare” au ramas cu singurul semn de amintire „ziua libera de 1 Mai”.

Fiecare o „consuma” dupa cum ii permite propriul buzunar: la iarba verde, acasa la un mic prajit pe aragaz, intr-o mini vacanta la mare sau intr-o alta statiune. Cantecele patriotice sau poeziile omagiale au fost inlocuite cu vorbe de naduf la adresa celor care au condus sau conduc Romania.

Ziua nu mai are nimic festiv in ea. Munca e foarte putin apreciata. Majoritatea celor care muncesc la stat sau la privat arata nemultumiri fata de castigul care intra in buzunat. Nu le asigura muncitorilor un trai decent.

Reformele pentru care s-au sacrificat in 1886 zeci de sindicalisti, program de 8 ore si un numar minim de zile de concediu acordate anual, nu mai sunt de actualitate. Programul de 8 ore iti permite doar sa-ti ma iei o slujba part-time ca sa mai castigi un ban in plus pentru a-ti putea tine copilul la scoala. Sau, daca ti se platesc ore suplimentare, incerci sa-l indupleci zilnic pe sef sa mai stai cateva ore in plus. Concediile le petreci, daca ai pamant la tara, in tarina ca sa mai scoti un ban din agricultura. Sau mergi 3-4 zile in vreo statiune cat mai aproape de casa.

Tinerii gasesc si mai putine motive de sarbatoare. Invatamantul a facut in democratie mai degraba someri destoinici ai tarii decat muncitori calificati. Cursurile de recalificare sunt si ele gresit reorientate. Bursele in care se scot pe piata locuri de munca sunt neatractive. Posturile sunt putine si prost platite. Asa ca ele devin doar niste spatii de vizitare.

Cei mai multi reprezentanti ai acestei categorii sunt la picnic sau prin statiuni. Prezenta lor are legatura cu pofta de viata si nu cu semnificatia zilei de 1 Mai.

Azi a ramas doar ideea zilei de 1Mai! In jurul ei construim motive pentru cate o actiune. Eu imi voi duce fiul in vizita la gradina zoologica. Nu in Baia Mare. E inchisa din neglijenta si nepasarea unora. Restul e o poveste. Nu de 1 Mai, ci de zi cu zi. Nu fiul. Gradina.

Romeo DOBOCAN

Print Friendly, PDF & Email
Reclame home 3
Reclame home 3

Related posts

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2