Capitala Frantei, sufocata de extremismul politic si rahat de caine

Reclame home general
Reclame home general
Reclame home general
Reclame home general
Reclame home general
Reclame home general

Am revazut Hexagonul la aproape un an distanta. Dupa periplul anterior la Louvre, Versaille, Fontainebleau, Monet si Barbizon, de aceasta data am vrut sa vad Franta reala, de la centrul cosmopolit al Parisului si pana in periferiile zonei metropolitane. Capitala luminii este acoperita de smogul zecilor de mii de automobile carora imensul patrimoniu verde ii face fata cu greu.

Municipalitatea este activa si organizata, chiar daca muncile de jos sunt facute de “sclavii” moderni, veniti din Somalia, Tobago, Martinica si Maroc. Poporul francez mai este inca tributar avatarurilor fostului imperiu colonial, in mentalul metropolitanilor persistand inca vinovatia asumata dupa secolele de exploatare crunta, in urma carora Franta a ajuns o putere mondiala.

Poate ca tocmai datorita acestui sentiment, administratia este mai toleranta si accepta fara rezerve invazia magrebiana si ivoriana, in Paris fiind foarte vizibile femeile purtand al-amira sau sayla, amestecate cu o puternica populatie afro-franceza de culoare.

Climatul social este calm si liniar doar noptile din cartierul Saint Denise sunt tulburate de sirenele si girofarurile jandarmeriei, sosite sa potoleasca scandalurile din ghetoul rau famat al metropolei. Franta este mai socialista decat multe state din vechiul sistem ideologic bazat pe doctrinele lui Marx si Engels, protectia sociala, sistemul educational si de sanatate oferind conditii la care romanii nici macar nu viseaza.

Doar contextul politic este mai zbuciumat, esichierul balasandu-se periculos spre dreapta extremista, pe fondul slabiciunii politice a unui presedinte adulterin, surprins de paparazzi mergand la amanta pe moped.

Daca in zona centrala si turistica e ordine, curatenie si totala deschidere fata de turism, in suburbiile linistite, populate mai ales de navalitorii coloniali, pe strazi gasesti rahat de caine si mizerie, aspecte inacceptabile intr-o tara care se pretinde etalon al capitalismului pragmatic.

In aceasta zona stau nu doar bogatasii francezi, ci si expatii veniti in ultimele doua generatii, oameni care au gasit aici paradisul terestru, in timp ce in tarile din care provin cei mai multi traiesc cu doi dolari pe zi.

Ma despart de tumultul si “buchoanele” pariziene luand calea spre o altfel de Franta, nealterata si patriarhala, tara bretonilor darji si muncitori, un spatiu in care timpul are o altfel de dimensiune si valoare, care miroase a paine si cidru.

Voi reveni…

Cato CENZORUL

Print Friendly, PDF & Email
Reclame home 3
Reclame home 3

Related posts

1 Comment

  1. dilau

    mai cato cenzorul, materialul este cumva un mesaj subtil pentru prietenu k…?, adica sa nu mearga pe idea “baia mare -micul paris”.auzi, eu zic sa dai o fuga pina in austria poate merge “micul viena” dar nu prea cred.eu am auzit ca acolo e plictiseala mare iar la noi e galagie tot anul.

    Reply

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *