CCR: Reconfigurarea elementului material al infractiunii de abuz in serviciu lipseste statul de o parghie legala importanta

Reclame home 1
Reclame home 1
Reclame home 1

Reconfigurarea elementului material al infractiunii de abuz in serviciu lipseste statul de o parghie legala importanta, potrivit motivarii deciziei prin care Curtea Constitutionala a Romaniei a admis partial sesizarile formulate de presedintele Klaus Iohannis, Inalta Curte de Casatie si Justitie, PNL, PMP si USR privind modificarile aduse Codului penal si Legii pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, informeaza AGERPRES.

Curtea a constatat ca a fost modificat elementul material al laturii obiective a infractiunii de abuz in serviciu din „neindeplinirea unui act” in „refuzul de a indeplini un act”, infractiunea devenind una comisiva, in sensul ca trebuie sa existe un refuz materializat al subiectului activ.

„Or, in realitate, prin natura sa, abuzul in serviciu poate fi savarsit atat printr-o actiune, cat si printr-o inactiune. Faptul de a considera ca aceasta infractiune este numai una comisiva lezeaza capacitatea statului de a corecta conduita functionarilor publici prin tragerea lor la raspundere penala. S-ar accepta ca abuzul in serviciu va presupune doar exercitarea defectuoasa a competentelor functionarului (prin refuzul de a indeplini un act), nu si neexercitarea acestor competente, ipoteze alternative de savarsire a infractiunii la fel de grave atat pentru buna desfasurare a activitatii entitatilor publice, cat si pentru imaginea si standardul de profesionalism asociat functiei publice”, se arata in motivare.

CCR a concluzionat ca reconfigurarea elementului material al laturii obiective a infractiunii de abuz in serviciu este contrara art. 1 alin. (3) din Constitutie, lipsind statul de o parghie legala importanta care sa descurajeze incalcarea indatoririlor de serviciu.

Totodata, Curtea a constatat ca legiuitorul nu a pus de acord prevederile art. 297 din Codul penal cu decizia CCR din 15 iunie 2016.

„In aplicarea Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016, legiuitorul ar fi trebuit sa fie mai ales preocupat de definirea intensitatii vatamarii cu referire la drepturile sau interesele legitime ale unei persoane fizice sau juridice, si nu de stabilirea unui prag valoric derizoriu in sine, care, in realitate, nu rezolva problema caracterului de ultima ratio a sanctiunii penale. Practic, prin modul de reglementare a textului analizat, vor persista aceleasi probleme cu privire la dificultatea delimitarii diverselor forme de raspundere, fata de cea penala”, se mentioneaza in motivare.

CCR a mai constatat ca sintagma „in scopul de a obtine pentru sine, sot, ruda sau afin pana la gradul II inclusiv” incalca art. 11 alin. (1) din Constitutie, prin raportare la art. 19 din Conventia Natiunilor Unite impotriva coruptiei, care nu conditioneaza folosul necuvenit obtinut de calitatea beneficiarului. De asemenea, sintagma „un folos material” incalca art. 11 alin. (1) prin raportare la art. 19 din aceeasi Conventie, care nu reglementeaza vreo anumita natura a folosului, ci orice folos, fie ca este patrimonial sau nepatrimonial.

„Intrucat textul nu se refera la membrul de familie in sensul art. 177 din Codul penal, rezulta ca un abuz in serviciu realizat in favoarea concubinului nu poate fi calificat drept abuz in serviciu, nefiind indeplinita aceasta cerinta esentiala a textului de incriminare. Insa, distinct de aceasta problema, abuzul in serviciu, prin natura sa, nu se caracterizeaza si nu este conditionat de legatura de rudenie/ afinitate/ afectiva/ politica etc. a persoanei in cauza, ci de actul sau contrar legii, realizat in considerarea functiei sale”, se mai arata in motivare.

Judecatorii constitutionali considera ca limitarea cerintei esentiale la obtinerea numai de foloase materiale va reduce sfera de aplicare a infractiunii, iar valorile sociale care se presupune ca ar fi ocrotite prin aceasta, respectiv buna functionare a entitatilor publice, vor cunoaste o protectie mult diminuata.

De asemenea, Curtea constata ca, prin stabilirea unei cerinte esentiale pentru existenta abuzului in serviciu, respectiv de aproprierea unor foloase necuvenite, legiuitorul muta centrul de greutate al infractiunii de la protejarea unitatilor publice la verificarea folosului realizat de catre autor. In aceasta situatie, daca subiectul activ al infractiunii nu realizeaza vreun folos din fapta sa, dar a vatamat drepturi sau interese legitime ale persoanelor, acesta nu savarseste infractiunea de abuz in serviciu.

„Curtea retine ca introducerea unei asemenea cerinte esentiale printre conditiile de tipicitate ale infractiunii duce, in sine, la restrangerea sferei sale de aplicare, cu grave consecinte asupra drepturilor si libertatilor fundamentale. De multe ori reparatia civila nu este indeajuns si de aceea se impune si o protectie penala corespunzatoare in ipoteza lezarii acestora. Prin urmare, avand in vedere modul de formulare a textului, acesta creeaza premisele necesare incalcarii unor drepturi si libertati fundamentale care se afla in relatie directa cu atributiile de serviciu indeplinite de functionarul public, subiect activ al infractiunii, ceea ce, prin amploarea sa, reprezinta o amenintare la adresa statului de drept”, precizeaza CCR.

CCR a admis partial, pe 25 octombrie 2018, sesizarile formulate de presedintele Klaus Iohannis, Inalta Curte de Casatie si Justitie, PNL, PMP si USR privind modificarile aduse Codului penal si Legii pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie. Judecatorii au stabilit, printre altele, ca modificarile aduse infractiunilor de abuz in serviciu si trafic de influenta sunt neconstitutionale si au respins contestatiile cu privire la abrogarea infractiunii de neglijenta in serviciu.

Print Friendly, PDF & Email
Reclame home 3
Reclame home 3
Reclame home 3

Related posts

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2