Centenarus maximus! 1 Mai, in spiritul berii, micilor si manelelor

PNL

E clar ca avem o problema privind evenimentele. Desi exista resurse certe in fiecare institutie, banul public este dirijat spre o clientela mediocra, capabila sa produca doar spectacole de tip balci si iarmaroc rural. In anul Centenarului Marii Uniri, ne cantonam in aceeasi inertie decizionala, refuzand sa acceptam ca traim un moment cu care ne intalnim doar odata la o suta de ani.

De 1 Mai, romanii petrec si se veselesc, desi clameaza ca tara se confrunta cu probleme majore, gestionate incompetent de cei din zoopolitikon. Au fost uitate obiectivele civice precum iesitul in strada si mitingurile, grevele de protest fiind stopate, desi Ziua Muncii era cel mai potrivit prilej de a demonstra pasnic in strada. In Franta si Germania, anii trecuti, de 1 Mai, au fost manifestari la care participau sute de mii si chiar milioane de cetateni, atragand atentia guvernantilor asupra puterii poporului. La noi, nu se poate sau nu se doreste, intr-o lume sindicala condusa de lideri compromisi, cu afaceri onoeroase si averi fabuloase.

Ce fac romanii de Ziua Muncii? Depinde de clasa sociala si potenta financiara. Litoralul si Valea Prahovei devin locuri de pelerinaj si perditie pentru “bocotani”, specimene care nu au muncit cinstit nici macar o zi, dar au invatat cum se sparg banii la Monte Carlo sau in Antalia. Plajele devin imense scene ale destrabalarii, iar cluburile de fitze, bordeluri unde se consuma animatoare, droguri si sampanie la 5.000 de lei sticla. Sunt adusi cu elicopterul DJ cu staif, considerati mari artisti ai muzicii electronice, indivizi care nu au compus niciodata nimic, dar se pricep sa alcatuiasca playlisturi zgomotoase.

Clasa de mijloc alege pensiunile rurale, statiunile termale sau alte stabilimente private cu costuri rezonabile, organizand iesiri corporate sau cu prietenii. Se consuma bucate “traditionale”, mustind de colesterol si toxine, asortate cu muzica lautareasca sau lalait de folcloriste cu pretentii. Televiziunile isi trimit “sagetile flamande”, fatuce agramate si feciori balbaiti, care comenteaza si promoveaza meniuri pantagruelice, de natura a creste vanzarile de colebil si dicarbocalm. La factura finala, se adauga si drumul spre casa in coloane interminabile, autostrazile tarii fiind de 20 de ani tot in stadiu de master plan. Alti reporteri sunt prezenti pe traseu, nefericiti ca au facut foame toata ziua doar pentru a transmite live o tamponare, vesnicele busoane si impotenta politiei rutiere, ce doar asista si monitorizeaza debandada din trafic.

Urmeaza cei din clasa de jos, muncitori, functionari inferiori, vanzatoare, femei de serviciu, pensionari si beneficiari de ajutor social, alaturi de alte categorii reprezentative pentru un popor abulic, care inca mai poseda reflexul foamei din vremurile comuniste. Cu masini second hand lustruite dar poluante, acestia se revarsa in zonele verzi limitrofe oraselor, ocupand padurile, pajistile, parcarile montane, malurile raurilor si spatiile de pe marginea drumurilor. Din portbagaje descarca gratarul, sacosele cu carne pentru mici, slanina si pulpe de pui luate la reducere, peturile de bere proasta la 2,5 litri, legumele cumparate de la samsarii pietelor, oiaga cu palinca de la tara si vesela aferenta. Padurea si zonele verzi prind miros de fum si untura sfarainda, in urletele aparatelor de radio si CD playerelor din masini date la maxim, cu muzica banateana sau tiganeasca urland in boxe.

La final de sarbatoare caracterizata prin exces alimentar si betiveala, decorul patriei arata ca groapa de gunoi de la Glina, plina de resturi alimentare, peturi, hartii, ambalaje si deseuri textile, ramase dupa “viteaza” clasa muncitoare care a uitat cei 7 ani de acasa, absolvind doar scoala vietii la fara frecventa. Puse in fata starii de fapt, primariile mai adauga la factura destrabalarii publice si pretul salubrizarii, fara a actiona preventiv sau punitiv, in buna traditie romaneasca potrivit careia ”merge si asa”!

Am mai bifat o sarbatoare majora, din fericire fara prapori si tamaia aferenta, sfintiile lor fiind in vacanta asemenea vulgului, in tainice asezaminte ascunse cu grija. Dar despre cum se distreaza clerul… data viitoare. Va merita sa aflati cu probe certe cum se manifesta barbile preotesti atunci cand sarbatoresc Ziua Muncii prin destrabalare si necuvinta.

Romania,… inca te mai iubesc!

SOMOGYI Attila

Print Friendly, PDF & Email
Reclame home 1

Related posts

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2