Colindul din Ajunul Craciunului

Dintre toate obiceiurile romanesti, cel care a ajuns sa se identifice cu sarbatoarea Craciunului este colindul. In Ajunul Craciunului, cete de colindatori merg la casele oamenilor cantand ”Buna dimineata la Mos Ajun!”. Daca gazda le deschide, copiii primesc nuci, covrigi, colaci, mere sau bani, transmite AGERPRES.

In zonele rurale, colindul copiilor pastreaza inca frumusetea de altadata, cetele de colindatori mergand pe ulite si cantand ”Noi umblam sa colindam”. In unele zone ale tarii se pastreaza traditia ca tinerii care colinda sa fie imbracati in costume populare.

Colindele sunt religioase si laice. Cele religioase sunt colindele Domnului (In drum spre Vitleim, Nasterea Domnului, Vestirea Pastorilor, Inchinarea Pastorilor, Pornirea Magilor dupa stea, Inchinarea Magilor) si colindele Sfintilor (Colindul Craciunului, Sf. Vasile, Sf. Nicolae, Sf. Ioan).

In general, capitolul teologiei crestine, cu puternice influente de factura populara, este preferinta celor mici, mai ales in cantecele de stea, precum ”Steaua sus rasare”, ”In orasul Viflaim”, sau ”Trei crai de la Rasarit”.

Colindele laice sunt adaptate de colindatori la situatia celor in fata carora le canta, adresandu-se unor membri ai familiei sau ai comunitatii: colind de copil mic, de fata mare, de flacau, colindul omului bogat si milostiv, colind de preot, de cioban, de vanator, de pescar, de marinar, colind de viteaz, de familie, de insuratel, etc.

Unul dintre obiceiurile cele mai cunoscute ale copiilor colindatori este umblatul cu Steaua. Acest obicei evoca momentul in care, la nasterea lui Iisus, pe cer s-a ivit steaua care i-a calauzit pe magi. Cele mai cunoscute cantece de stea sunt ”Steaua sus rasare”, ”Trei pastori se intalnira”, ”O, ce veste minunata”, ”In orasul Viflaim”. Spre deosebire de colinde, transmise de la o generatie la alta prin viu grai, cantecele de stea au fost culese in cartea lui Anton Pann, care a aparut in numeroase editii.

Un alt obicei cunoscut este Vicleimul, o forma de teatru popular care semnifica nasterea lui Iisus. Inspirat din literatura bisericeasca, Vicleimul pastreaza detalii din colindatul cu masti. Alta forma de teatru popular sunt Irozii, in care personajele centrale sunt imparatul Irod, pruncul Iisus, magii.

Umblatul cu capra este un obicei ce tine, de regula, de la Craciun pana la Anul Nou. Numele acestui obicei variaza de la o regiune la alta — cerb in Hunedoara, capra sau turca in Moldova si Ardeal, borita in Transilvania. In Muntenia si Oltenia capra e denumita brezaia, se arata in volumul ”Cartea de Craciun” de Sorin Lavric, Editura Humanitas, 1997.

Capra este insotita de o ceata zgomotoasa, cu lautari, care acompaniaza dansul caprei, care sare, se roteste si se apleaca, in acelasi timp clampanind ritmic din falcile de lemn. Spectacolul se remarca mai ales prin originalitatea costumului si a coregrafiei. Cercetatorii presupun ca dansul caprei provine din ceremoniile sacre arhaice inchinate renasterii divinitatii.

In Transilvania, in dimineata de Ajun, copiii, in grupuri de opt-noua, se aduna intr-un capat de sat si pornesc in alai. Alt grup porneste din celalalt capat al satului. Cand incepe colindul, mai intai sunt primiti in casa baietii, apoi fetele, caci se considera ca este bine sa intre in casa intai parte barbateasca. Gospodarii ii cheama in curte si le arunca un cos cu mere. Femeile arunca un fel de colacei numiti colindeti si fructe (mere). La varsarea fructelor, copiii se intrec sa le adune. Numele obiceiului difera chiar in cadrul aceluiasi judet (”Codrea” la Pianul de Jos, ”Buna dimineata la Mos Ajun”, la Pianul de Sus, judetul Alba).

Distribuie articolul
Adaugă un comentariu