Centrul istoric al municipiului Baia Mare a fost reabilitat in baza unei finantari din fonduri europene, dupa un proiect agreat si aprobat de reprezentantii comunitatii. Cu siguranta, proiectul nu este perfect, arhitectii fiind niste persoane vanitoase, care nu prea accepta opinii venite din partea cetateanului, mai ales daca acestia nu sunt decidenti sau finantatori. Nici realizarea practica a lucrarilor nu constituie un reper de profesionalism, existand multiple aspecte deficitare nu doar din conceptie si proiectare, ci mai ales din executie.
In era popcornului, este extrem de dificil sau aproape imposibil sa faci lucrari de calitate. Utilajele performante costa mult, investitiile necesita credite cu dobanzi mari, meseriasii au imbatranit sau au plecat in occident, salariile sunt mici sau platite la negru, platile lucrarilor efectuate se fac greu sau cu mari intarzieri, iar daca mai ai si un ordonator de credit hapsan si pus pe capatuiala, ai toate sansele sa aluneci in insolventa sau faliment.
In septembrie 2017, edilul sef al municipiului anunta obtinerea aprobarii pentru un proiect de reabilitare a centrului istoric baimarean, piata centrala, Piata Pacii, strazile incadrate in perimetrul raul Sasar, intersectia strazilor Industriei cu Vasile Lucaciu, Piata Izvoare si Piata Revolutiei, inclusiv construirea de parcari pe strada Crisan, o dala urbana amplasata pe raul Sasar, chiar un acces auto subteran prin Centrul Vechi.
Finalizat in anul 2004, proiectul in valoare de 4,3 milioane euro promovat de Cristian Anghel, este contestat si considerat ca fiind unul incomplet si nereprezentativ. Adevarat in parte, subproiectul „Millenium Business Center” a esuat, in cladirile vechi si reabilitate pentru a gazdui oameni de afaceri si firme, sunt instalate servicii ale municipalitatii, prilej de a anula locurile de parcare pentru turisti, spatii ocupate de angajatii primariei.
In plus, ca o uriasa eczema pe fata orasului, mai exista constructii nereabilitate in zona, de exemplu Cladirea Minoritilor, Cladirea Minerul si alte cateva mai mici, dovada clara a impotentei si lipsei de viziune a unei administratii autocratice si abuzive.
Piata Cetatii, finalizata in anul 2015, se poate numi un proiect reusit in conditiile in care acceptam ideea kitschioasa ca in perioada feudala a orasului se folosea piatra mozaic si solutii de lipit a pietrei, in realitate zona detinand spatii verzi si alei din pamant. Alte 2,2 milioane de euro puse in pamant fara a se reusi reabilitarea intregului centru istoric, lucrare finalizata intr-un scandal cu iz de castane arse.
Turistii veniti astazi sa admire un burg medieval sunt surprinsi de realitatea inconjuratoare, in care betonul, otelul, sticla si alte materiale moderne, alcatuiesc o butaforie ce exprima orgolii personale, care n-au nici o legatura cu squarurile Vienei. Imaginea de oras istoric cu ruine autentice este salvata de cladirea nereabilitata ce adaposteste finantele publice locale, ultimul vestigiu arhitectural baimarean nealterat, ce permite vizualizarea unei realitati, parte a unei scenografii de prost gust.
Alaturi de „holograma” viitorului centru istoric reabilitat, postam imaginea sugestiva a unui ceas cu doua fete, amplasat langa Cladirea Millenium I, martor tacut al timpului, care arata o diferenta de doar 20 de minute sau poate… doua secole de istorie, intr-o urbe in care prioritatile cetatii nu au nici o legatura cu nevoile cetatenilor.
Mihai POPA
