De la rezident la detectiv in Arkansas sau povestea “visului american” al unei tinere din Simleu Silvaniei

PNL

O tanara originara din Simleu Silvaniei, licentiata in jurnalism si design vestimentar in Romania, a reusit performanta ca in doar cativa ani sa ajunga de la statutul de rezident in Statele Unite la cel de detectiv in Arkansas, trecand printr-un post de ofiter intr-un penitenciar, dar si printr-o dura pregatire fizica si psihica in academia de politie americana, informeaza AGERPRES.

Povestea Danei Cotroneo porneste din partea de nord-vest a Romanei, din Simleu Silvaniei, orasul natal in care aceasta a copilarit si si-a facut studiile gimnaziale si liceale, pentru ca mai apoi sa ajunga studenta la Oradea. Dupa o dubla licentiere, in jurnalism si design vestimentar, profitand de oportunitatea programului “Work and Travel”, Dana si-a facut pentru a doua oara bagajele si a plecat, in 2010, in Statele Unite, aterizand in oraselul Hot Springs, din comitatul Garland, Arkansas. La doar cateva luni de la sosire s-a casatorit, cunoscandu-si sotul prin intermediul unor prieteni comuni. Si-a gasit in scurt timp si un loc de munca, ce a fost insa doar o prima etapa in visul ei de a deveni ofiter criminalist.

“Hot Springs este un oras mic si frumos. Se aseamana putin cu orasul in care am copilarit, Simleu Silvaniei. Cred ca asta cumva mi-a alinat dorul de casa adeseori si m-a ajutat sa ma adaptez mai repede, pentru ca nu este un oras mare. De lucru este, doar sa vrei sa lucrezi. Poate nu e ceea ce vrei sa faci o viata intreaga, dar pana iti gasesti locul pe plan profesional, ai optiuni. Asa am avut norocul sa dau peste o companie unde am lucrat ca si ‘transaction processor’ pentru aproape cinci ani. Mi-a placut locul de munca si oamenii cu care am lucrat, dar am simtit ca ceva totusi imi lipsea. Am decis sa ma inscriu iar la scoala, alegand de aceasta data criminalistica. Mi-a fost destul de greu pe parcursul scolii, mare parte din cauza limbii. Desi am vorbit engleza destul de bine pentru Romania, odata ajunsa aici mi-am dat seama, de fapt, ca engleza mea nu e engleza lor. Din cauza accentului local, dialectului si limbajului de strada, practic a trebuit sa o iau de la capat. Cele mai mari probleme cu limba le-am avut cand a trebuit sa scriu pagini intregi de cercetare pentru anumite seminarii, dar si acestea le-am trecut cu bine. Am reusit sa fiu intre cei mai buni studenti, cu o medie mare”, povesteste Dana Cotroneo pentru AGERPRES.

In decembrie 2014 a venit pe lume si baietelul ei, sarcina amanand finalizarea studiilor cu aproximativ un an si jumatate. Cand fiul sau abia implinise un an, a venit si prima sansa pentru a-si indeplini visul, dar si prima provocare – un post de ofiter la un penitenciar.

“Cand fiul meu avea undeva la un anisor, am aplicat pentru un post la centrul de detentie din comitatul Garland, Arkansas. Intregul proces, incepand cu hartiile de aplicare, verificare si interviu, a durat aproximativ 4-5 luni. Totul este foarte atent verificat. Iti verifica diplomele, cazierul, vecinii, banca, imprumuturile bancare si cardurile, cunostintele si familia. Am inceput lucrul la centrul de detentie in 15 aprilie 2016. Tin minte ca si cum ar fi fost ieri. A fost o zi extenuanta, mai mult psihic, decat fizic. Nu stiam la ce sa ma astept si sincer, nu stiam ce am de facut. Cred ca am vazut prea multe filme sau emisiuni cu inchisori. Ma asteptam la ce e mai rau, dar am descoperit ca nu e chiar asa. Centrul de detentie din Garland este unul dintre cele mai noi, fiind deschis in vara lui 2015. Are o capacitate de aproximativ 700 detinuti, dar nu am avut niciodata mai mult de circa 400. Incaperile in care sunt ‘cazati’ le numim unitati. Am avut sapte unitati de barbati si una de femei. Am lucrat cu unitatea de femei si cu una de barbati, in mare parte, amandoua avand 65-68 de detinuti. Esti tu si ei. Nu esti intr-un turn sau camera. Ai un birou in mijlocul lor, unde pot sa vina oricand sa te atinga. Au celulele lor, dar nu este niciun fel de bariera intre tine si ei”, sustine tanara din Simleu Silvaniei.

“Respect” este cuvantul care i-a ghidat activitatea la centrul de detentie si i-a atras simpatia detinutilor, chiar si dupa eliberarea lor.

“Este foarte mult de povestit despre munca la centrul de detentie, ori despre ce face centrul de detentie pentru cei aflati acolo. Ne axam foarte mult pe reabilitare. Din aceasta cauza, detinutii au acces la tot felul de programe si chiar scoli si facultati, pe care le pot face gratuit. Majoritatea celor din detentie sunt oameni buni, cu fel si fel de povesti. Ce au in comun? Decizii nu foarte bune. Am invatat ca tot ce vor si tot ce ai nevoie e sa oferi respect. Am o vorba care o zic tot timpul: ce oferi, e ce primesti (“what you give is what you get”). Asta le spuneam si lor. Vrei respect? Ofera respect, atunci. Si nici nu stii ce mult a ajutat in orice situatie. Nu pot sa iti spun de cate ori am mers la cumparaturi sau am mers in parc si am dat peste fosti detinuti. Unii dintre ei, care au fost inchisi pe o perioada indelungata si ma cunosteau destul de bine au venit si ori m-au imbratisat, ori mi-au dat un ‘high five’. Dar majoritatea pe care i-am intalnit au tinut sa imi multumeasca, mie si personalului de acolo, pentru tratamentul uman si pentru respect”, afirma Dana.

Adevaratele provocari aveau sa urmeze insa dupa ce tanara din Romania s-a hotarat sa isi aprofundeze studiile, urmand cursurile academiei de politie americane. Un bebelus, un sot plecat la munca tocmai in Africa si pregatirea dura din academie au fost cateva din situatiile carora Dana a trebuit sa le faca fata pentru a ajunge la slujba visurilor ei.

“Anul 2017 a fost unul destul de greu. Sotul meu a fost plecat in Africa pe tot parcursul anului. Am fost doar eu si fiul meu. Am absolvit in mai cu diploma in criminalistica, iar prin septembrie am aflat ca sunt pe lista pentru academia de politie, pentru mai 2018. Singura modalitate in care poti sa mergi la academie, cel putin in Arkansas, este sa fii deja angajat, ori la departamentul de politie ‘Sheriff’s Office’, ori la oricare alt departament care are ceva de-a face cu criminalistica. Pentru a fi admis, trebuie sa ai cel putin un an vechime si sa trimiti o ‘scrisoare de intentie’. Am fost mai mult decat fericita sa aflu vestea. M-am simtim implinita si putin speriata. Nu stiam la ce sa ma astept, din nou. Luna mai a venit si eu a trebuit sa plec la cursuri, pentru 13 saptamani. Am avut noroc ca am putut sa vin acasa in fiecare vineri, dar duminica dimineata a trebuit sa ma indrept din nou sper academie. Totul acolo avea un aer ‘militaresc’. Te trezeai dimineata la 4.30, iar apoi in sala de sport de la 4.50 pana pe la 6.30. Apoi dus rapid, uniforma si cizmele in picioare, micul dejun la cantina si cursuri pana pe la orele 17.00-18.00, cateodata pana la ora 21.00. Au golit canistre intregi de spray cu piper pe noi, ziua in amiaza mare, la 40 de grade Celsius. (…) Am avut lupte corp la corp sau cu bastoane de cateva ori pe saptamana, teste practice si teste scrise de trecut, in fiecare vineri cel putin. Am avut o saptamana intreaga de condus. Stiu cum suna, dar nu vorbesc de condusul normal al unui vehicul. Am avut masini fara frane, masini fara faruri sau stergatoare, pe ploaie, la 80 km/h, pe intuneric. Am avut de toate. Mai apoi, la poligon. Am avut fel si fel de scenarii, exercitii de viteza sau de concentrare si teste care trebuie trecute, scoruri atinse. (…) Ultima saptamana, am avut ‘opriri in trafic’, cu fel si fel de scenarii, bineinteles. Din cauza faptului ca aproape orice persoana poate sa detina arme aici, este foarte probabil sa dai peste ei in trafic. Din aceasta cauza, au trebuit sa adapteze scenariile, sa le faca atat cat se poate de realiste”, precizeaza aceasta.

La doar doi ani dupa ce a intrat in sistemul american de politie, Dana Cotroneo a ajuns, in vara acestui an, detectiv.

“Dupa 13 saptamani si zeci de prietenii care s-au format pe viata, totul a ajuns la final. Am absolvit academia in 3 august si m-am reintors la munca. Cu exact o saptamana inainte de absolvire, mi s-a oferit o pozitie de detectiv la departamentul de investigatii criminalistice. Am fost mai mult decat fericita. Asta era ce imi doream sa fac si ce speram sa fac candva, atunci cand considerau ei ca sunt pregatita. Imi aduc aminte cand seriful a discutat cu mine despre posibilitatea de a lucra in patrula, in oras. Am acceptat, i-am zis ca merg oriunde are nevoie de mine, inapoi la detentie sau la patrula dar, intr-un final, ma voi pensiona de la CID (Criminal Investigation Division – Divizia de Investigatii Criminalistice). Luni mai tarziu mi-au oferit slujba visurilor mele”, afirma proaspatul ofiter criminalist.

Tanara spune, totodata, ca pe langa respectul de care trebuie dat dovada, nimic din ce spun sau fac altii nu trebuie luat personal.

“Este foarte greu, foarte mult de invatat, de digerat. Trebuie sa fii foarte atent la detalii, sa ai o curiozitate innascuta pentru orice. Da, nu, nu stiu sunt raspunsuri care nu trebuie sa te multumeasca niciodata. Trebuie sa vrei sa inveti mereu, sa iti placa sa lucrezi cu oamenii, sa stii cum sa vorbesti cu ei si cum sa ii tratezi. Trebuie sa te adaptezi mereu, sa iti modelezi personalitatea in functie de personalitatea lor. Aici, cetateanul este ‘copilul’ tau. Trebuie sa ai rabdare, sa ii vorbesti frumos, sa ii explici ce sau de ce. Nu conteaza cat de tare striga la tine, cat de mult te scuipa sau cat de mult te injura. Trebuie sa ai respect, demnitate si rabdare. (…) Este departe de a fi un job usor, mai ales pentru o femeie. Multi tind sa nu te ia in serios, dar odata ce iti ‘marchezi teritoriul’ sa zic asa, vorba se duce. Poate nu te cunosc personal, dar au auzit de tine. Cei putin mai curajosi te incearca, iti testeaza limitele. Al doilea motto al meu, dupa respect, este sa nu iei nimic personal. Nimic din ce zic sau fac altii nu il lua personal. Pielea groasa si multa rabdare, altfel nu razbesti”, sustine Dana.

Asa cum mentioneaza si presa americana, ce a relatat la randul ei povestea carierei din Arkansas a tinerei din Simleu Silvaniei, Dana Cotroneo nu doar si-a indeplinit un vis, ci a “spart bariere”, trecand peste stereotipurile privind locurile de munca pe care le pot ocupa femeile indiferent de tara in care se afla.

Print Friendly, PDF & Email
Reclame home 1

Related posts

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2