Ti-ai dori uneori sa fi canibal, nu atat din placerea de a-l devora pe cutare sau cutare, cat din aceea de a-l vomita. (Emil Cioran)
Ne-am pricopsit cu personajul din rasa „animalus politicus” acum mai bine de douazeci de ani, intr-un decembrie plumburiu, fara zapada, dar incandescent. In orasul nostru exista un grup de fosti sportivi, unii dintre ei implicati intr-un scandal monstru, cu niste fete violate la betie de rugbistii echipei locale. Pedepsiti de partid si de instanta judecatoreasca, unii au ajuns niste ratati notorii, altii s-au dat la fund, asteptand vremuri mai bune.
Evident ca urau sistemul comunist care si-a permis sa-i pedepseasca pentru faptele lor penale, motiv pentru care se mai adunau discret gandindu-se la razbunare si nu la penitenta. Si iata ca rabdarea lor a fost rasplatita, evenimentele din decembrie ’ 89 oferind prilejul de a-si plati politele.
Imediat dupa ora 12, s-au adunat si au dat navala. Unii la sediul Securitatii, altii la Consiliul Popular Judetean, hotarati ca in numele convingerilor anticomuniste de indivizi care au huzurit pe banii minerilor si ai altor palmasi, sa le traga cateva scatoalce si un placaj controlat celor care i-au condamnat nu doar la inchisoare, ci si la izolare.
In valtoarea evenimentelor, unul dintre ei a stat mai retras, undeva prin randul doi al batausilor, cu muschii la purtator, atent la tranzistorul care emitea din Bucuresti, pregatit sa faca pasul inapoi daca lucrurile se imputeau. Mai apoi, avandu-i ca martori pe ceilalti colegi gata-gata sa jure ca si el a contribuit la impartitul justitiei revolutionare, a facut pasul inainte in noua economie de piata.
Evident, nici el si nici ceilalti luptatori la gramada nu erau scoliti la sectia Filozofie a Universitatii din Cluj, municipala locala de partid avand influenta doar cat sa-i infiga ca studenti la Institutul de subingineri, loc de unde ieseau cu diploma de sportiv la purtator.
Cu ceva bani economisiti si tupeu cat casa, incurajat de profesorul de lupte si un pietar analfabet, Calin-Vasile-Andrei Matei si-a pornit imediat dupa schimbarea regimului o afacere care mai rezista si astazi. Sfatuit de un prieten extrema care primise mai putine contre la scafarlie in molurile rulante, tanarul om de afaceri a intrat si in politica, fapt care i-a adus numeroase beneficii. Astfel ca nu a renuntat, astazi fiind un nume sonor in partidul-stat, avand ca sigla cei trei trandafiri iliescieni.
Beneficiar al principiului primul venit-primul servit in politica, abitiosul Calin Matei si-a adjudecat timp de 16 ani functia de consilier judetean, cinci ani pe cea de vicepresedinte al judetului si un an presedinte al judetului, fiind un fel de „senator de drept” abonat la functii publice si beneficiile aferente, in perioada mentionata mai infiintand inca alte doua firme.
Stabilit in cladirea Hotelului Sport, locatie de care-l legau amintiri diverse, rugbistii stiu de ce, politicianul a luat nu doar in greutate, ci si in avere, slefuindu-si intre timp cultura, aptitudinile si CV-ul imbogatit cu un titlu de economist la privat si doua cursuri postuniversitare in politologie si management international.
Iata, asadar, cum un fost sportiv a ajuns om de afaceri, politician si coproprietar/sponsor principal al unei echipe, care pe fondul diluarii calitatii campionatului national de rugby, dar si prin munca sportivilor, a cucerit trofee remarcabile pentru club si oras.
A urmat intelegerea recenta cu PSD-USL, prin care a cedat functia de presedinte al CJ, in schimbul unui mandat de parlamentar, facandu-i loc unicului conservator din tara, fost liberal, fost… avocat, care trebuia, nu-i asa, sa ocupe fotoliul de sef al judetului.
Averea ilustrului Matei nu este uriasa, dar nici mica, o casa de locuit, doua apartamente si o casa de vacanta plus un spatiu comercial, un inventar cu ceva mai bogat decat agoniseala unui valutist modest, avand sediul firmei in parcarea magazinul Maramures.
Evident ca politicianul a invatat lectia unitatii prin diversitate, proprietatile imobiliare fiind completate cu teren agricol de doua hectare si doua terenuri intravilan de 1.241 mp si 1,84 hectare. Modest din fire, acesta nu ar fi vrut… dar a fost obligat de statura si greutate sa-si achizitioneze un Hummer gigant, tocmai de la prietenul sau Mihaila, patronul Hotelului Mara, cu care a mai realizat diverse tranzactii pentru care au uitat sa achite comisionul agentiilor imobiliare.
Conform mentiunilor proprii, actualul deputat are si alte bunuri declarate (tablouri, de pilda) si unele nedeclarate (bijuterii), un depozit bancar in lei, o mostenire in euro si ceva datorii neglijabile la o banca si un anume prieten.
Personalitatea deputatului de Codru a fost fericit completata de stilul sau bonhom si deschis, glumet si aluziv, domnia sa avand o anumita notorietate intre politicieni pentru dicursurile sale spontane in care amesteca limbajul academic cu cel poporanist, ultima expresie remarcabila tinand loc de generic : “Gabi nu fi ghiocel!”.
Celebrul personaj pe plan local are si scapari, recent afirmand ca nu a facut niciodata afaceri cu statul, evident un spital judetean nefiind stat atunci cand cumpara in 2011 de la o firma a personajului nostru, o cantitate banala de hartie pentru copiatoare in valoare de aproximativ 28.694 lei, adica vreo 2.800 de tomuri de hartie… un fleac.
Si nici afacere cu statul nu a fost cand rugbystii au luat masa ani la rand la restaurantul Rustic pe care il detine, in conditiile in care Consiliul Judetean aloca zeci de miliarde echipei, Calin Matei fiind vicepresedinte al institutiei si unul dintre cei care dirija banii catre bugetul clubului, un club pe care il prezida.
Despre activitatea parlamentara scurta de 4 luni, numai de bine, Matei avand zero luari de cuvant, zero interpelari si zero intrebari, fapt ce atesta ca-si ia foarte in serios misiunea de reprezentant al poporului.
In acest context, pentru a concluziona despre un personaj burlesc si ludic, il citam cu respect pe Seneca, cel care spunea acum doua mii de ani ca: Ca”Iti petreci cea mai mare parte a vietii facand ce nu trebuie, iar o buna parte a ei, nefacand nimic, caci toata viata te-ai preocupat de cu totul altceva decat ceea ce ar fi trebuit.”
Stefan M
