Despre copilarie si partea racoroasa a pernei

Reclame home 1
Reclame home 1
Reclame home 1
Reclame home 1

Nu stiu cum voua, dar mie in copilarie nu-mi placea deloc sa dorm la amiaza. Nu de alta, dar aveam chestii mult mai importante de facut: catarat prin copaci, julit de genunchi, alergat pe maidan, construit fel de fel de colibe si alte asemenea indeletniciri de importanta globala pentru un copil ce creste la tara.

Si tocmai cind erai in mijlocul unui meci de fotbal sau pe cale sa cistigi vreun ramasag cu prietenul tau din vecini, se auzea vocea dulce a mamei sau a bunicii care te chema la masa. ”Mai stau oleaaaca” strigai tu taraganat sau ”amus viiin”.

Si tot asa de vreo 3-4 ori pina te dadeai batut si intrai in casa. Dupa masa urma negresit somnul de la amiaza care mi se parea o corvoada si o pierdere de vreme. Dar era si in aceasta activitate o parte care imi placea la nebunie.

In zilele toride de vara intram in cea mai racoroasa camera din casa, luam perna cea mai mare si o intorceam invers. Partea care pina atunci statuse lipita de pat era intotdeauna mai rece si era o placere sa-ti lipesti fata de ea.

Pe partea racoroasa a pernei am auzit cele mai interesante povesti si am avut cele mai frumoase vise din copilarie. Unul din ele era sa ajung la scoala. Principalul motiv fiind faptul ca la scoala nu te obliga nimeni sa dormi la amiaza.

Copilaria a trecut, la fel si anii de scoala si chiar ma gindeam in una din zilele trecute, intr-o pauza de masa, ce mult m-as bucura sa ma strige de pe prag bunica, dupa care sa impusc un somn de cite un ceas pentru fiecare ochi.

Voi ce parere aveti? V-ar suride asa o idee?

Andrei ALBU

Print Friendly, PDF & Email
Reclame home 3
Reclame home 3
Reclame home 3

Related posts

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2