Despre începuturile sportului băimărean (I) (1850 – 1950)

home camp 0
home camp 0
home camp 0
home camp 0
home camp 0
home camp 0
home camp 0

Sportul, asemenea altor preocupări apărute la un moment dat în viața oamenilor, are o istorie, pe cât de veche pe atât de interesantă. Probabil, cititorii noștri vor fi surprinși parcurgând aceste rânduri și văzând fotografiile, să afle că băimărenii sunt de multă vreme iubitori ai sportului. Românii, în general, au constatat de timpuriu cât de imprtante sunt mișcările fizice pentru sănătatea oamenilor. Asfel, preocupările pentru „întărirea corporală”, aşa cum documentele ne dovedesc, au devenit o constantă în istoria românească pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea când obligativitatea exerciţiilor fizice în instituţii de învăţământ, (Şcoala domnească Sf. Sava din Bucureşti), a constituit o premieră la nivel european. În timp, interesul pentru fortificarea organismului s-a accentuat devenind o necesitate, asigurarea, cu performanţele obţinute se constituie azi într-o riguroasă istorie a sportului românesc. În acest context, Maramureşul, Baia Mare ocupă un loc important.

Să vedem, într-o primă abordare, care sunt începuturile sportului băimărean.În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în presa băimăreană au apărut articole de popularizare a sportului. Erau subliniate efectele binefăcătoare ale exerciţiilor fizice asupra organismului. De altfel cluburile existente deja (neoficial) organizau dese „ieşiri în natură”, excursii pe jos sau cu bicicleta, în timpul cărora se desfăşurau serbări câmpeneşti care cuprindeau inevitabil jocuri şi concursuri sportive. Informaţii documentare ne spun că în jurul anilor 1900 (mai precis 1898), în Baia Mare este adusă prima minge de fotbal de către englezul George Johnson, angajat al Direcţiei minelor, acesta iniţiind un grup de tineri în practicarea acestui joc devenit foarte repede popular. Spre exemplificare: ziarul “Nágybanya és Videke” (Baia Mare şi împrejurimi) din 5 mai 1901 cuprinde în paginile sale un articol interesant în care printre altele se spune „…directorul gimnaziului de stat din Baia Mare a interzis jocul de fotbal…”. Această măsură “educativă” a avut consecinţe neaşteptate din partea comunităţii oraşului. Un protest a fost adresat ministrului educaţiei (din Budapesta) în numele a “300 de băimăreni cetăţeni de onoare”, împotriva acelei măsuri arbitrare. Iată aşadar cum comunitatea locală reacţionează prompt la o măsură de interdicţie a unui mod plăcut de fortificare fizică a organismului. Se pare că deja în vara anului 1903, în Baia Mare exista neoficial un club de fotbal (F.C. Baia Mare) cu două echipe şi jucători care se antrenau sistematic.

Tot în aceeaşi perioadă după cum ne dovedeşte presa timpului (cu detalii privind locaţia şi desfăşurarea evenimentelor) alături de fotbal se acorda mare atenţie şi altor manifestări sportive precum: gimnastica (ridicarea şi aruncarea greutăţilor), „rezistenţa la alergare …”, „..fuga dată de ştafetă”, „..saltul la înălţime” etc. cei victorioşi în aceste întreceri sportive erau răsplătiţi cu medalii dar uneori răsplata îmbrăca forme cel puţin neobişnuite pentru zilele noastre după cum reiese din următoarea prezentare: „…pentru saltul la înălţime s-a primit o cupă de argint pe care câştigătorul o poate folosi un an de zile…” sau „..pentru săritutra în lungime (pentru 3 m) s-a acordat un inel de aur valoros…”. Interesant este faptul că toate aceste “medalii” au fost expuse într-unul din magazinele oraşului pentru a fi văzute de toţi membrii comunităţii. În vara anului 1903 (20, august) în acelaşi ziar deja amintit, apărea invitaţia adresată locuitorilor: “Fotbal Club Baia Mare, azi după masă la ora 5 pe Arena Târgului organizează un mare concurs de fotball. Seara dans în localul parcului oraşului”. În primele decenii ale sec. XX, se practicau aşadar felurite sporturi în cadrul vestitelor “serbări de gimnastică”, acestea de regulă, terminându-se cu meciuri de fotbal (fotbal redus sau minifotbal) ceea ce demonstrează încă o dată popularitatea acestui joc pe meleagurile băimărene. Oficial, primul club sportiv în Baia Mare a fost înfiinţat în 18 aprilie 1912, recunoscut de Ministerul de Interne un an mai târziu (1913). Acest club, cuprinzând 57 de membri (cu profil predilect – gimnastica, de 2 ori pe săptămână) nu s-a bucurat de prea multă audienţă de aceea în anul 1914 au fost adaugate alte secţii precum tirul şi fotbalul. În perioada Primului Război Mondial desigur problema sportului băimărean a intrat într-un con de umbră. În anul 1918, pentru a doua oară s-a constituit la Baia Mare un club sportiv oficial. “Microbul” fotbalului a reapărut şi s-a extins cu repeziciune în toată țara, vorbindu-se despre o adevărată “campanie pro-fotbal”. Faptul că la Bucureşti continuă evoluţia organizatorică sportivă are influenţă şi în provincii chiar şi în cele mai îndepărtate. În cadrul Federaţiei Societăţilor Sportive din România s-a introduce sistemul campionatelor naţionale, prin urmare şi în Baia Mare s-a reînfiinţat clubul sportiv sub numele de CLUBUL SPORTIV BAIA MARE (1 iunie 1921) cu sescţiuni de fotbal, atletism, scrimă şi lupte. Probele sportive se desfăşurau pe un teren improvizat în apropierea vechiului târg al oraşului (capătul str. Mihai Eminescu), teren impropriu, deoarece era plin de gropi cu tribuna improvizată din “scânduri sprijinite pe butoaie de bere”. Sportivii trebuiau să vină îmbrăcaţi de acasă neexistând un spaţiu destinat echipării (vestiar). Cu toate aceste greutăți, cel puţin în domeniul fotbalului clubul băimărean s-a afirmat foarte repede ridicându-se de aici jucători care în foarte scurt timp au devenit “vedete”, astfel că în octombrie 1922, C.S.B. a fost primit în rândul membrilor regionalei Oradea a Federaţiei Societăţilor Sportive din România (F.S.S.R.).

Pentru Baia Mare devenea tot mai evidentă necesitatea amenajării unei arene sportive, apropiată de centrul oraşului. În grele condiţii financiare, în anul 1922 au început lucrările noii arene sportive, dedicată. în primul rând fotbalului. Ca de obicei, când se construiește ceva nou, au apărut și atunci, reacții nefavorabile din partea populaţiei care era de părere că locul în care s-a ridicat arena nu era bun deoarece aceasta „mutila pitorescul peisaj băimărean” (la poalele Dealului Florilor unde există şi azi). Vestiarul a fost pus la dispoziţie de către “Asociaţia de patinaj” până la rezolvarea problemei. Arena a fost inaugurată la 9 aprilie 1923 printr-un meci de fotbal, un an mai târziu aici jucându-se prima confruntare de campionat (C.S.B. cu Olimpia Satu Mare).

Este necesară menţiunea că, de la începuturi sportul băimărean a fost puternic susţinut de personalităţile oraşului cu importante rosturi în viaţa economică. Astfel fotbalul băimărean în perioada interbelică este legat de numele fraţilor Weiser care conduceau uzinele chimice Phönix aşa cum ne demonstrează presa sportivă de atunci „… Weiser (Nicolae) avea nevoie de reclamă. Cine putea să facă mai bine cunoscut numele uzinei decât o echipă de fotbal ? ”.

În anul 1927 în Baia Mare se înfiinţa un nou club sportiv S.C. TRICOLOR sub patronajul Direcţiei Minelor şi cuprindea secţiile: fotbal, tenis de masă, atletism, scrimă, polo de apă. Un pachet de documente de arhivă, din perioada 1933-1946, ne furnizează informaţii preţioase privind istoria sportului băimărean în perioada interbelică. Astfel aflăm că stadionul era de multe ori pus la dispoziţia elevilor pentru manifestări sportive sau, era concesionat cluburilor sportive de către primăria oraşului. Tot din documente aflăm că exista în acei ani un ştrand al oraşului deoarece este solicitată intrarea gratuită pentru membrii cluburilor sportive (solicitarea Clubului Sportiv Phönix din 3 iunie 1935 şi S.S. Tricolor din 11 mai 1934 – pentru copii). Se acorda o mare atenţie pregătirii sportive a tinerilor prin organizarea unor “pepiniere” în cartierul Valea Roşie de exemplu. Într-un alt cartier Valea Borcutului, prin anii ’25 – ’35 apăreau ziare sportive scrise de mână şi ilustrate cu desene: “Sinhaz és Sport” (Teatru şi Sport), din iunie 1922 sau “Veresvizi Sport” (Valea Borcutului şi Sport) din anii 1933-35 (Manuscrise aflate în patrimoniul Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş, în coleţia de istorie contemporană). Este important şi faptul că tot pe Valea Borcutului, Societatea Aurum a solicitat primăriei Baia Mare concesionarea unui teren pentru activităţile sportive ale societăţii (adresa din 20 iunie 1933), solicitare care este reînnoită în 1935 cu un plan detailat ataşat.

Interesant este istoricul terenului sportiv Tricolor, care era de fapt vechea arenă (1922), de la poalele Dealului Florilor. Lucrările de mărire și amenajare au fost începute în anul 1946 (2 februarie) și finalizate cu inaugurarea acestuia la 9 august 1953 cu numele Stadionul 23 August. Astăzi, acest complex sportiv poartă numele de Stadionul Viorel Mateianu.

Lucia Pop, muzeograf (Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș)

Surse: Ziarul “Lumea nouă”, Bucureşti, 1895; Ziarul “Nagybanya és Vidéke”, Baia Mare, 1901, 1903, 1904; Ziarul “Cronica”, Baia Mare, 1936-1940; Sportul Popular, Bucureşti, 1956, 1958; Documente de arhivă, Serviciul Judeţean Maramureș al Arhivelor Naționale Fond Primăria Baia Mare, perioada interbelică. Dan Gârlişteanu, Însemnări şi amintiri despre sportul băimărean, în Sportul Popular, Bucureşti, 1957;

Print Friendly, PDF & Email
Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2

Related posts

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Reclame home 1
Reclame home 1