Destinul de poveste al unui patriot desavarsit: Sergiu Ion Chirca, un „Badea Cartan” de Basarabia

Reclame home 1
Reclame home 1
Reclame home 1

In urma cu peste un secol, „un dac coborat de pe columna lui Traian”, lupta, prin forta cartii, pentru independenta romanilor din Transilvania, donand mii de carti in limba romana * Sergiu Ion Chirca nu e taran, e un academician cu o „panoplie” de titluri, dar se mandreste cu originile sale simple, dar curat romanesti si afirma, asemeni lui Badea Cartan ca „mama noastra e Roma, iar mama Basarabiei e Romania” * Urmeaza povestea fascinanta a unui patriot roman, care, lupta pentru iluminarea Neamului prin cea mai puternica arma din lume: cuvantul.

E ziua Eroilor, 29 mai. Autoritatile depun coroane, rostesc discursuri, omagiaza istoria. Altii scriu istoria. Eroii adevarati nu sunt doar cei din cartile de istorie. Ci eroii de langa noi. Oameni prea modesti pentru a iesi in fata. Oameni care traiesc pentru un crez sau lasa un crez sa-i „traiasca”.

Sergiu Ion Chirca e unul dintre ei. Jovial, amabil, zambitor. Acest domn simpatic, cu o panoplie de titluri academice, carti si studii de specialitate, are structura romanului autentic. Si a eroului autentic.

Povestea lui si drama lui si a familiei sale, e drama uitata a intregii Basarabii. Iar sperantele lui, sunt sperantele inecate in „Prutul lacrimilor noastre”. Numai ca, la cei 80 de ani ai sai, Sergiu Ion Chirca reuseste sa faca cecea ce noi, cei mai multi, dezamagiti, obositi de viata si nonvalori, scarbiti, am uitat: sa lupte pentru idealurile sale. Iar idealul sau poarta doua nume, care tind de fapt sa devina unul: Basarabia. Romania. Si au acelasi drum. Drumul european.

Povestea lui e demna, deopotriva, de un scenariu de film hollywood-ian despre patriotism, de o poveste despre curaj, sau de o legenda cu talc. Nascut intr-un cartier marginas al Chisinaului, este prins de tavalugul istoriei si alege, sa lupte impotriva „valului”.

Asa ajunge sa scrie chiar el istoria. La propriu. Si pe cea adevarata si s-o distribuie in 15.000 de exemplare in toate scolile, bibliotecile, ministerele, prin sate, orase, pe unde apuca. Ba mai mult, sa spuna lumii intregi, chiar si Rusiei sau Europei ca Basarabia e pamant romanesc. De unde atata determinare, perseverenta si daruire? Modest, raspunde ca „Datorita vietii pe care am parcurs-o. Inainte sa ne ocupe sovieticii in 40, avem 6 ani. Provin dintr-o familie de muncitori. Mama era o femeie foarte credincioasa, nu era zi sa nu meaega la biserica. Tata avea 4 clase primare. Doua la rrusi, doua la romani. Era nascut intr-o familie cu 13 copiii. In 1919, si-a luat o traista, niste pesmeti, s-a dus in gara din Chisinau, s-a urcat intr-un marfar, s-a ascuns si a coborat la Bucuresti.

S-a luat de el un jandarm, si el a marturisit ca a venit sa invete o meserie. Doi ani a fost argat si apoi a invatat meseria de cizmar. A avut si un atelier la Chisinau, atelierul de cizmarie „Ion Chirca”.  Dar soarta i-a fost foarte grea, ca a tuturor basarabenilor. A fost mobilizat pe front, in rang de caporal. In 44 era la Bucuresti, a protejat Bucurestiul. Dupa ce nemtii au fost indepartati, a fost demobilizat, a intrat la sora lui Anisoara, s-a schimbat in civil, a luat trenul Bucuresti-Chisinau, la Iasi a fost coborat si a fost luat prizonier, impreuna cu nemtii in lagarul de concentrare. Romanii erau putini, majoritatea erau nemti. Spunea: „noi romanii am supravituit, nemtii cand ieseau dimineata la inviorare langa baraci, cadeau acolo. Noi, mai amarati am supravietuit”. Si tin minte foarte bine partea aceasta de la el. A stat in lagar din 44, pana la sfarsitul anului 47. Am trecut „foametea” fara el. Traiam in suburbia Chisinaului, mama cu 4 copiii, s-a angajat infirmiera.

Unchiul meu, Simion Chirca, in armata romana, fruntas. A fost mobilizat in 40 si cand au venit rusii, basarabenii au primit ordin sa se intoarca la vatra. El a refuzat, s-a retras cu regimentul si cand a venit ordinul„Va ordon treceti Prutul”, a luptat, a ajuns pana la Cotul Donului, a fost ranit, o luna a stat in spital, a venit 5 zile acasa, a plecat inapoi pe front si a fost trimis in lagar. A fost judecat si invinuit ca a tradat patria si a fost trimis la Polul Nord, a venit prin anii 50, foarte bolnav. A decedat la 65 de ani. Un patriot. Va dau un exemplu. In mahalaua noastra, cand el venise acasa pentru 5 zile, veneau pe ulita noastra niste femei si strigau „Simioane, ajuta-ne”. Veneau dupa ele niste soldati beti, si isi bateau joc de ele. El era cu ZB-ul cehoslovac, era prin 43. Si a spus „fugi repede in curte”, s-a dat dupa un salcam, a introdus cartusul si a strigat ceva in germana. A tras doua focuri deasupra lor si nemtii au plecat. Ei erau beti. Nu-i familie in Basarabia care sa aiba pe cineva care a trecut prin acest calvar”.

Apoi, dupa ce tatal sau s-a intors din lagar, a cumparat un aparat de radio vechi si, seara de seara ii asculta pe romani. Asa, i s-a impregnat si lui, ca si intregii generatii, sentimentul romanismului.

Dupa ce si-a terminat studiile economice, s-a indreptat spre doctorat. Apoi s-a angajat la

Institutul de Studii Stiintifice si foarte repede a fost avansat secretar al institutului, a treia persoana din institutie. Aci incepe si istoria sa de „antisovietic si nationalist” cu patalama: „fiind secretar stiintific, am avut permis la documente secrete si lucram impreuna cu membrii fostului Gosplan de la Moscova. Socoteau ca-s a lor. Nu era tehnica cu aparat de fotografiat si stateam de dimneata pana seara si copiam materiale.

Si am dat de o directiva de-a lor, strict secreta, in care scrie cate mii de familii, in special din sectorul rural, in varsta de pana la 45 de ani, macar 2 brate de munca in familie, sa fie deportati in Federatia Rusa si 3 regiuni la Kazahstanului. A fost in 64, exact peste un an dupa ce am devenit secretar stiintific. Am dat publicitatii aceste materiale secrete si atunci a venit asupra mea calvarul”. Repercursiuni au fost numeroase. Din cauza acestei catalogari a fost alungat din serviciu, traia in camin inca, desi se casatorise. Ba mai mult, a fost convocat intr-o sedinta i care i s-a cerut sa-si recunoasca vinovatia.

Cu un curaj si o abilitate iesita din comun a spus ca e vinovat, pentru ca s-a apucat sa trateze o problema foarte ampla si importanta pentru Uniunea Sovietica si, cu cifre si date argumentate a explicat ca, prin aceasta masura Sovieticii se saboteaza singuri. Auditoriul a ramas cu gura cascata. KGB-ul insa nu. A fost chemat la sediul lor, iar un maior i-a propus sa lucreze pentru ei. A refuzat, motivand ca e bolnav, desi nu era. Si nu a cedat deloc ademenirilor.

Dar nici KGB-ul nu a renuntat la urmariri: „am refuzat si s-au tinut dupa mine. De acum eram casatorit, aveam copiii, locuiam in acelasi bloc cu Alexandru Mosanu (condus legislativul din Basarabia in anii 1991-1993, n.red) si directorul institutului de geologie a academiei.Si el a venit intr-o zi foarte bucuros si mi-a spus ca  a murit kgb-istul care il urmarea. I-am spus sa nu fie bucuros, ca vine altul”. Dosarul lui de urmarit, cu siguranta e voluminos, dar n-a reusit sa-l vada niciodata. Nici macar cand a facut parte din „comisia Cojocaru”, care a studiat si evaluat genocidul comunist din Basarabia. L-a vazut in schimb pe al tatalului sau.

Apoi, printr-un joc al sortii a fost ales deputat in primul parlament al Republicii Moldova si a votat Declaratia de Independenta. Inca din 1991 a argumentat ca singura orientare posibila pentru Basarabia este Uniunea Europeana si Romania: „Independenta a fost la 31 august, dar la mijlocul lunii noiembrie am publicat un articol: unica sansa”. Am spus ca soarta noastra dpinde de noi, viitorul nostru este ZUE, calea noastra este prin Romania si impreuna cu Romania. A fost teza pe care tot timpul am dezvoltat-o. Citeam ziare, carti, la inceput in subsolul academiei era sectie de carti romanesti vechi, cand am venit director la institul de istorie.

Tragedia noastra a fost cea mai dura, pentru ca noi am avut o regiune aparte, Transnistria, ei ne-au impus un mod de-a gandi”. In 1992, cand guvernul rus a declansat „terapia de soc”, a inaintat si argumentat propunerea ca Republica Moldova sa paraseasca zona rublei sovietice si sa adere la zona leului romanesc. In 1992, in timpul agresiunii Rusiei la Nistru, a creat, initial cu mijloace financiare proprii, un fond special de sustinere a politiei si trupelor de caranienieri. Alaturi de activitatea academica impresionanta: a fondat catedra de Economia Muncii, pe care a condus-o 25 de ani, a participat la fondarea Academiei de Studii Evonomice, unde a fost pana in 2000 prorector, a organizat doua masterate, a pregatit 26 de doctori habilitati in economie, a publicat sute de lucrari stiintifice si zeci de carti, a primit numeroase titluri si premii, si-a descoperit vocatia de a ilumina Neamul. Devenit un „apostol al romanismului”, un fel de Badea Cartan modern. De ce? „Datorita unui masterand la ASE, un baiat destept, i-am si pus nota 10, vorbea o romana corecta. L-am intrebat cine e.

Era in 2005. Zice „limba e romana, dar eu sunt moldovean”. Zic „cum asa?” . Zice „bunelul e moldovean, tata moldovean si eu sunt”. Atunci am vazut ce manuale de istorie avem, am facut cunostinta cu profesori de istorie, cei mai multi n-aveau pregatirea necesara. Manualele nu-i convingeau pe elevi ca-s romani. Si studentul acela mi-a deschis calea. Cartea „Basarabie, libertatea si progresul vin de peste Prut” asa s-a si numit „o carte pentru toti”. Istoricii m-au laudat.

Prima editie a fost tiparita in 10.000 de exemplare, a doua in 5000. 4000 i-am dat Ministerului Educatiei, sa mearga in toate scolile, 3000 le-am dat Ministerului Culturii, sa mearga in toate bibliotecile. Am mers si-am dat la Ministerul Apararii, in alte ministere. Am mers prin sate, am ajuns la Cernauti. Am intalnit oameni ca mi-au multumit, o invatatoare mi-a ziS „a treia oara o citesc, o invat pe de rost”. Atunci am facut a doua editie. Acum am facut o editie in limba rusa, se numeste „Fenomenul Basarabia”, acum am terminat-o in engleza. Am trimis incepand cu primul consilier a lui Putin, patriarhului etc. Am trimis pe cont propriu tuturor, 34 de adrese. Am primit raspuns de la presedintele Senatului, de la Cancelaria patriarhului rus etc.

Mi-au multumit, dar n-au citit inca probabil”, spune zambind Sergiu Ion Chirca. La fel, cartea in limba engleza va ajunge la toate ambasadele straine din Chisinau.

Segiu Ion Chirca a prevazut demult si tendinta expasionista a Rusiei si problemele din Transnistria: „In 2012 vazand care sunt fortele noastre democratice si vazand ca nu toti se declara romani, am facut un memoriu de vreo 4 pagini despre cum trebuie rezolvata problema transnistriana. Am spus ca sunt 2 cai: ceea ce propune Rusia, dar problema nu se rezolva si a doua cale, Occidentul sa insiste sa se faca schimb de teritoriu. Iata tocmai ce face Putin acum. Am trimis la Bruxelles, lui Obama, lui Merkel, premierului britanic Cameron, premierul francez, NATO etc”.

Despre Maramures si maramureseni, Chirca spune ca sunt romani desavarsiti. Si de aceea, tocmai de Ziua Eroilor, a ajuns in Baia Mare, la invitatia Bibliotecii Judetene „Petre Dulfu” si a GAZETEI de Maramures, pentru a-si lansa volumul, in cadrul unui eveniment deosebit, de o inalta incarcatura intelectuala si spirituala, moderat de Teodor Ardelean, cu invitati de renume si vorbitori pe masura.

De fapt, cartea, discursul, intreaga sa viata, spun acelasi lucru: istoria o scriu intodeauna cei care au puterea sa creada pana la capat.

Ioana LUCACEL, Gazeta de Maramures   

Print Friendly, PDF & Email
Reclame home 3
Reclame home 3

Related posts

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2