Dictatura cadelnitei, in Romania. Statul roman ramane sclavul intereselor Bisericii Ortodoxe

In statul laic, cultele si activitatea lor reprezinta o problema spirituala si nu una de propaganda media. Singurele stiri despre biserica si slujitorii ei in sutana, care in lumea civilizata razbesc in spatiul public, tin de scandaluri si stiri tabloide. Ortodoxismul face diferenta fata de majoritatea celorlalte culte crestine. Daca bisericile catolice din tara sunt deschise nonstop, iar prezenta preotului este sesizabila doar in confesional si la slujbe, in lacasurile de cult ortodox se promoveaza mai mult persoana ierarhului si nu spiritualitatea divina.

Cultul protestant este si el discret, slujbele sunt scurte si doar muzica de orga iti semnaleaza ca intr-un anume lacas ai parte de un serviciu religios. Nici cultele neoprotestante nu fac parada in public. Exceptie fac iehovistii, care te agreseaza pe strada, incercand sa te convinga de primordialitatea lor ca si filozofie si unica solutie de mantuire, celelalte ramuri neoprotestante fiind discrete, fara a aduce viata lor spirituala in spatiul public.

Romania este “ortodoxata” la un nivel ce concureaza ca practica statele islamice autoritariste. BOR a uitat prea repede imensa culpa de 45 de ani, perioada rusinoasa de obedienta si supunerea fata de regimul comunist, inclusiv pactizarea lui Teoctist cu Ceausescu. A uitat de slujitorii ei in sutana, fosti informatori si colaboratori ai Securitatii, precum si de nationalizarea bisericilor greco-catolice din Ardeal si preluarea cu japca a patrimoniului nici astazi restituit integral.

Dupa suprimarea revoltei din anii ’90, pornita din partea clericilor tineri, in BOR s-a instaurat dictatura Sinodului, numirile, de la rangul de protopop si pana la cel de mitropolit, facandu-se in stil fanariot, pe baza de trafic de influenta si interese. Biserica s-a corporatizat total, astfel ca dupa 25 de ani de renastere spirituala, BOR este asimilata unui SRL, avand afaceri nationale si multinationale, cu conturile ascunse parca intr-un paradis fiscal, tolerat si protejat de un stat slab si slugarnic.

Cum a fost posbil ca aceasta institutie, care nu este a statului, sa devina un element major de influenta si coruptie nu constituie o enigma. Fostii securisti si comunisti convertiti in politicieni fesenisti, pesedisti, liberali, democrati si conservatori au pactizat cu vechii lor colaboratori in sutana, ajunsi episcopi si intaistatatori ai BOR. Impreuna au conceput o strategie de imbecilizare a natiei si desconsiderarea autoritatii statale, o alianta de interese vizand bunastarea lor si saracirea poporului.

Treptat, biserica a preluat puterea in Romania, ajungand ca prin influenta si imixtiune directa sa decida in marile probleme nationale. Exceptandu-l pe Ion Iliescu, comunistul cu fata umana, toti ceilalti presedinti au fost si sunt supusi clerului ortodox. Unii pe fata, ca si Emil Constantinescu, omul care avea duhovnic la Cotroceni, altii mai pe din dos, ca si in cazul lui Traian Basescu. Nici protestantul Iohannis nu este un presedinte laic cata vreme el s-a dus la Patriarh si s-a prezentat si nu invers. De ce alta dovada mai avem nevoie ca in Romania europeana statul laic si institutiile sale sunt subordonate si obediente BOR?

Nici mass media nu este mai breaza. Din 1996 incoace, toate trusturile media au slugarit ortodoxia, fara a exisat zi lasata de la Dumnezeu in care sa nu fie date stiri despre activitatea unui arhiereu, sfiintirea sau hramul unei biserici, ori pelerinajul la moastele caruiva sfant important sau obscur. Presa subliniaza obsesiv importanta capitala pe care o are clerul in viata economico-sociala si absolut toate evenimentele si sarbatorile laice se fac doar in prezenta sutanelor, invocandu-se numele Domnului in toate deciziile majore.

Nu exista institutie a statului, de la Palatul Cotroceni la ultima gradinita rurala din Apuseni, in care sa aiba loc un eveniment la care sa nu fie prezent un sobor de preoti. Se schimba mobilierul la o scoala, se face sfestanie, se aduc masini noi la pompieri, se tine slujba, are loc inaugurarea unei piete sau strazi, sfintiile lor sunt prezente, se inaugureaza o hala ori un strung, da-i cu cadelnita.

Pana si armata romana este indobitocita de religiozitatea excesiva autoimpusa de comandanti si ministri cu apucaturi servile, preotul militar din unitate devenind mai influent decat fostul CI-st de pe vremuri. Si tot acest ridicol s-a institutionalizat, ajungandu-se la o parodie nationala penibila si jenanta, in care stapanii satelor si oraselor nu sunt cetatenii, ci clerul, evident cu acordul autoritatilor publice care se degradeaza si se descalifica prin obedienta fatisa.

Nu am afirmat niciodata ca nu respect religia, indiferent de ce rit ar fi. Sustin ca libertatea de constiinta este un drept fundamental si fiecare se poate ruga si poate crede cum vrea si unde vrea. Dar sa nu transformam spatiul public intr-un reality show de prost gust, inventand evenimente speciale, adevarate parade fashion cu tinuta de primavara-vara a clerului ortodox. Iar liderii comunitatilor trebuie sa inteleaga faptul ca viata omului inseamna munca, familie, spirit civic si credinta adevarata. Nu parodii de tip declamativ, exprimate in manifestari grandomane, cu tenta cultural-artistica, in care mireanul sta in picioare, iar inaltul prelat are jilt si covor numai sub picioarele sale.

Am vazut cu dezgust sutele de poze aparute in spatiul public vizand evenimente recente in comunitate si am ramas siderat, avand sentimentul ca traiesc intr-o tara in care clerul ortodox este boier, arendas, vataf si arnaut. Celor care vor vrea sa conteste aceasta realitate trista le reamintesc spusele lui Nicolae Steinhardt: “Degeaba le-am avea pe toate: inteligenta, cultura, istetimea, supracultura, doctoratele, supradoctoratele, daca suntem rai, haini, mojici si vulgari, prosti si nerozi, doi bani nu facem.”

Cato CENZORUL