Editorial: Doua decenii si jumatate de neputinta si coruptie

Reclame home 1
Reclame home 1
Reclame home 1

revolutie-multimeIn 1989 aveam varsta la care esti pregatit sa iei lumea in piept. Eram sanatos, plin de energie, gata sa plec din tara nenorocita in care traiam, spre un altfel de viitor. Oriunde si oricat de departe doar sa scap din lagarul romanesc. Dupa evenimentele din decembrie nu am plecat din doua motive, unul personal si unul institutional. Dupa zece ani de latrat la stapanire, am decis ca voiam ca ei sa plece, sa dispara din ochii celor pe care-i priveau cu un dispret suveran de taran carierist. In ultima perioada simtisem tot timpul nevoia sa sparg ceva. Mai aveam putin si o luam razna, cu stomacul lipit de sira spinarii, fata supta si ochii afundati in cap. Aveam salar bun dar nu aveam ce cumpara cu ei. Copiii mei nu stiau de banane, portocale, grapefruit sau alte fructe exotice. Mancam cartofi cu varza si…varza cu cartofi. Uneori mai gaseam si parizer cu soia. Nu aveam rude la tara, nici pile la ferma de partid sau la Avicola. Supravietuiam fara hrana adevarata, medicamente, cultura, apa calda sau incalzire iarna. Eram doar un cetatean flamand intr-o Romanie mandra si socialista, cu oameni rupti in fund si buni de material didactic la ora de anatomie. Dar cu datoriile platite.

Asemenea milioanelor de romani am crezut ca ne vom valorifica corect sansa in 1990. Ca plecand la drum cu un capital de 2 miliarde de dolari si alte patru miliarde creante in tari unde am vandut tractoare, sonde si locomotive, vom razbate la bunastare. Nu credeam ca cineva ne va confisca viitorul dupa o revolta populara soldata cu violente si morti. Mi-am dat seama din primele zile ca m-am inselat. Am asistat siderat cum in orasul nostru nulitatile s-au erijat in lideri ai noilor vremuri, majoritatea celor urcati in sa fiind oameni fara caracter, nulitati care taceau tupilati sub scaune, cand eu vorbeam in numele colegilor din uzina. In chiar primele ore au aparut si intelectualii parosi, specimene carora barba le crestea intr-o saptamana in mod neanderthalian. Daca atunci aveai barba insemna ca esti revolutionar si doxar. Toate usile ti se deschideau, toti se dadeau respectuos la o parte de parca te trageai direct din Mesia. Eroica clasa muncitoare care condusese tara pe calea socialismului victorios, evident prin reprezentantii ei…a fost desfiintata si aruncata la cosul cu gunoi. Incepuse era flecarilor si rostogolitorilor de cuvinte, a pseudotehnocratilor a caror unica calitate era prefixul din fata numelui. Majoritatea jigodii pupincuriste si carieriste, caratori de hartii si dispeceri prin uzinele patriei.

Nu am nici un chef sa fac un bilant al sfertului de secol de pretinsa libertate. Traiesc intr-o tara in care talharii si hotii sunt politicieni, magarii sunt ministrii, fostele miss boboc judecatoare, jursitii consulti de intreprinderi socialiste au robe de procurori, militienii uniforme de politisti, iar baietii destepti sutane de preoti ortodocsi. Romania e plina de “eroi ai revolutiei”cu certificate si privilegii, doar tampitii asemenea mie avand decenta sa nu jumuleasca statul. Cine nu cunoaste cazul taximetristului din Capitala cu diploma de revolutionar? Beat si trubulent, ridicat din strada de militie si dus la arest, dupa cateva zile specimenul este eliberat de “revolutie” si declarat Erou al Revolutiei. Azi are mii de lei pensie de revolutionar, doua hectare de teren langa Bucuresti, spatii comerciale si alte beneficii. Intrebat cum de s-a “descurcat”atat de bine, omul a raspuns ca un dobitoc sincer: am fost beat la volan, in locul si momentul potrivit. Acestia sunt emanatii aglomeratiei din decembrie, produse ale unui sistem corupt si mizerabil.

Ma gandesc uneori cu furie la greseala de a nu fi plecat in decembrie 1989. Vorbeam trei limbi, puteam muncii in prima faza in cel putin doua meserii. Eram disciplinat, riguros si bun de efort. Am ales sa raman sa  ma las calcat in picioare de toti exponentii civilizatiei rurale, tupeisti si nesimtiti,  aburcati in functii domnesti pentru ca cei care meritau nu s-au implicat cand trebuia. Unica mea satisfactie este ca nu miros ca ei, cei care se-nfrupta din imensa troaca de laturi, cu toate costumele lor lucioase, casoacele fara gust, functiile politice si administrative cumparate pe bani grei evazionati. Si mai am un mesaj pentru fauna politica: nimuricilor daca nu existau miile de tacuti care au realizat efectiv rasturnarea sistemului, azi dadeati de mancare la porci, la IAS-urile din Grosi, Dumbravita sau Lapus.

Cato CENZORUL

Print Friendly, PDF & Email
Reclame home 3
Reclame home 3

Related posts

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2