Chiar daca ne permitem sa mai aruncam pe fereastra o jumatate de milion de euro, tot un oras sarac suntem. Degeaba are Chereches costume facute la Londra sau Viena, daca baimareanul isi intoarce la iarna pe dos paltonul vechi de doua decenii sau se imbraca de la magazinele care vand haine vrac. Suntem intr-o perioada de capitalism feudal, in care cetateanul suveran intr-o democratie iluzorie a ajuns sa dea bani pe mancare proasta, haine second hand si medicamente. Iti trebuie tupeu sa pui scena pentru destrabalarea publica anuala, in plin centrul istoric, la cativa pasi de cladirile care se prabusesc, chiar daca le-ai acoperit fatadele cu prelate vopsite in culori potemkiene.
Daca baimarenii ar avea minima decenta si spirit civic, ar boicota grandioasele manifestari, menite sa sustina cultul personalitatii primarului inculpat pentru fapte de coruptie. Inchipuiti-va centrul orasului la Festivalul Castanelor (din ura si egocentrism a schimbat si numele evenimentului), populat doar de pupincuristii si alaiul de clienti personali, politisti locali, echipa de jandarmi si aurolacii urbei.
Traind intr-un oras aproape amorf, cu strazi populate dupa o anumita ora doar de betivi, curve si homeless people, e imposibil sa nu observi cat de saraca este viata urbei. Chiar daca in anumite localuri pazite de indivizi umflati cu hormoni si anabolizante, protipendada se destrabaleaza cu gandul la viitoarea partida lunara de swing, orasul moare incet dar sigur, intr-o neputinta nefireasca si umilitoare. Chiar si cu invazia sezoniera a hoardei semirurale a „capsunarilor”, lucratorilor in „batiment”, spalatoarelor de fese occidentale si podareselor, orasul pare tot in coma, asemenea unui organism decrepit, mentinut artificial in viata de gunoieri, soferii Urbis si cetele de scurmatori in gunoaie. Daca in 2100, se estimeaza ca populatia Romaniei va fi de 10,5 milioane de cetateni, ma intreb cati dintre ei vor fi romani si nu minoritari intr-o noua coloana a cincea, colorata de aceasta data in negru, maro si galben ?
Am facut un inventar al locurilor de perditie din Baia Mare, nevrand sa solicit la negru sau sa astept 30 de zile dupa o informatie publica banala. Cu siguranta mi-au scapat cateva, dar tot am identificat 27 de locatii certe, in care sub diferite denumiri delirante si in spatele vitrinelor negre sau vopsite in peisaje cosmice, baimareanul sarac, dar dependent, „gamblerul” modern al secolului XXI, amarat si putind a transpiratie, cu leafa de ziler sau salariu minim pe economie, fara dinti sau camasa, isi toaca ultimii banuti la asa zise jocuri de noroc, aparate dotate cu ecrane luminoase, dar si cu „frane”, memorii resoftate si contoare modificate.
Cine se afla in spatele acestei afaceri profitabile?, cata vreme orice spatiu mai acatari care se elibereaza, este urgent confiscat de cei din asa numita „mafie a jocurilor de noroc”. Anul trecut, procurorii DIICOT au facut un lavaj prin mai multe orase din tara, identificand un grup de crima organizata condus de personaje cu origini udemeriste. O retea nationala formata din peste 200 de locatii in judete din toate regiunile, inclusiv in Maramures, producea bani pe banda rulanta, prin cele peste 500 de aparate electronice de jocuri.
Victime sigure ale inselaciunilor erau dependentii de jocuri, tinerii si mai ales asistatii sociali, care visau sa se imbogateasca prin luarea jackpotului. Evident ca s-au facut niste arestari si sunt cateva procese pe rol, dar in Romania bucolica, oricine, fie el si magistrat, are un pret, motiv pentru care in loc sa fie interzise sau limitate, locatiile cu pacanele si alte tampenii mecanice sau extins, Baia Mare fiind un exemplu elocvent.
Se vorbeste ca in spatele acestor afaceri locale sunt personaje din lumea interlopa baimareana, desi politia nu recunoaste ca ar exista asa ceva, cativa „valutisti” de profesie, niste lichidatori judiciari, unul sau doi „repomeni”, ceva decidenti din administratie si evident, un politician de samanta. Lunar, se platesc taxe de protectie unor baieti cu ochi albastri, anual se finanteaza cateva concedii exotice si noi afaceri imobiliare. Un subiect care merita scos la lumina, pana nu vom ajunge o imensa casa de toleranta, populata de masini cu volane pe dreapta, gasti de cartier tolerate de autoritati si curve care te acosteaza in biserica.
SOMOGYI Attila
…….in categorie intra si arbitrii resapati, finantistii de valoare adaugata, politicieni prespalati si camatarii desantati sau avocatii emeriti? sub cortina, se subintelege!
f bun articolul. daca s ar da si nume ar fi minunat.