Editorial – Apogeul faunei zoonpolitikon, in oraselul Baia Mare. Azi, despre oameni si sobolani

Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2

romeo dobocan studio tvSobolanul e unul dintre cele mai respingatoare animale. Nu neaparat pentru felul in care arata, ci mai degraba pentru bolile pe care le transmite si caracterul pe care-l are. De-a lungul timpului, diverse manifestari umane s-au regasit in expresii asociate cu acest mamifer: „se ascunde ca un sobolan”, „rontaie ca un sobolan”, „traieste ca un sobolan”. Este un animal daunator, care trebuie combatut fara teama ca disparitia lui totala – imposibil de altfel – ar putea deregla angrenajul natural in care fiecare fiinta are un rol bine definit.

Ca specie sinantropa el se raspandeste foarte usor. Se adapteaza repede in orice conditii. Unele specii de sobolan sunt sociabile si foarte inteligente. Stiu cand sa actioneze si au un simt dezvoltat in a prevedea pericolele. Dispar repede cand situatia le e nefavorabila, fara sa se uite inapoi. O fac doar atunci cand simt ca se afla la adapost, in siguranta. De acolo, analizeaza optiunile. Cand lucrurile se linistesc, reapar cu aceeasi nonsalanta. De obicei se reintorc si rod obiectele pe care le-au abandonat.

Un astfel de comportament il regasim si la unii oameni. In special la acei care compun clasa politica. Se adapteaza foarte repede la orice situatie. Schimba partidul daca simt ca barca ia apa. Despre o situatie pe care ieri o prezentau neagra, azi spun ca e roz. Adversarii politici si prieteniile sunt in functie de interese. isi bazeaza intreaga existenta pe manipulare. Sunt in randul din fata cand evenimentele sunt favorabile. Ridica trofee, isi pun medalii la gat, desfac sampanii, se aseaza in centru la poza de grup, fac declaratii sforaitoare. Desi nimic din acel succes nu le apartine. E spectatorul de pe margine. E ca multi altii. Insa multi din acei multi inteleg sa ramana acolo. El nu. Sobolan pana la capat.

Cand norii se aduna, personajul acesta sinantrop e pe cale de disparitie. Se retrage tiptil. Nu mai vrea nici medalie, nici sampanie, nici poze. Devine dintr-odata invizibil. Nu e in stare sa-si asume ambele fete ale unei situatii. Din vizuina in care se ascunde, proiecteaza noi idei „vizionare”. Cu asta se hraneste. Cand e din nou senin, iese dezinvolt din vizuina de parca nimic nu s-ar fi intamplat. E iar in primul rand. Isi asteapta „trofeele”. Ca un sobolan.

In loc de final. Pe vapor, exista capitan si sobolani. Unii urca primii si pleaca primii. Vai de vaporul care are sobolan in loc de capitan.

Romeo DOBOCAN

Print Friendly, PDF & Email
Reclame home 1

Related posts

3 Comments

  1. Maximilian Boros

    O vorba veche din popor spune ca politicienilor "una le este cununa".Mai precis,ca nu-i mai bun unul ca celalat.Am putea adauga la toate acestea ca putini sunt,din pacate,indeajuns de buni.Oricum,totl pledeaza in sensul inlaturari acestei clase politice.

    Reply
  2. dilau

    prietene romeo dobocan, cred c-ar trebui sa fi un pic mai explicit, cel putin eu chiar n-am inteles la ce sobolan te referi.:)))). dar am vazut si eu unul care voia sa roada si nu prea a fost lasat. dupa al 3-lea meci din semifinale din sala a coborit – defapt a intrat ca era pregatit pe margine – bucuros pentru “a se hranii” desi aici nu merita. ce s-a intimplat mai departe au vazut vreo 3 mii de oameni. a fost imbratisat doar de vreo 2 rezerve in rest…. pauza. adevarul e ca s-a simtit repede si a plecat repede de acolo, binenteles negru de suparare si cu coada intre picioare.

    Reply

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2