EDITORIAL: Demnitatea care nu este de vanzare!

Suntem in saptamana patimilor, in biserici se scutura covoarele, se sterge praful si se lustruiesc icoanele si obiectele de cult. Tinutele scumpe cu elemente aurite au fost date la curatat din vreme, caci nu se cuvine ca mai-marii cultelor sa miroasa a truda cinstita si tamaie statuta. Dupa ce pana la finele lunii martie s-au straduit sa-si plateasca taxele locale, baimarenii care nu tin de grupurile oligarhice, evazionistii noi si vechi sau imbuibatii cu salarii mizere de o mie de euro pe luna, se gandesc cum sa-si imparta maruntisul pentru a respecta datinile Pascale.

Anul acesta, pentru omul de rand nu vor fi haine noi, excursii in zone exotice, minivacante corporatiste sau mancaruri sofisticate. Nici petreceri campenesti sau spectacole publice cu solistii momentului, musai in tinute incitante si decadente. Suntem un oras sarac si ne vom limita la ce avem prin cufere, apoi asemenea pacientului din “Cel mai iubit dintre pamanteni” vom recurge la plimbari lungi si dese. Asta am vrut/votat, asta avem si trebuie sa ne purtam crucea, aruncata in spatele urbei de adeptii personajului mesianic local.

Nu simt aproape de loc spiritul sarbatorilor. Pe de o parte sunt suparat inca din luna ianuarie deoarece pentru prima oara in ultimii 25 ani, preotul ortodox de la parohia vecina nu mi-a calcat pragul de Boboteaza. Eu nu sunt suparat pe Dzeu sau pe Mantuitorul Iisus, nici macar pe acei preoti harnici si simtiti care trudesc pentru linistea sufleteasca a obstii. Ma deranjeaza doar problemele din sistem si faptul ca zoopolitikonul nu vrea sa inteleaga anumite lucruri evidente. Ca nu exista dubla masura in aplicarea legii, iar principiile sunt unanim obligatorii, pentru bogati si saraci, pentru mireni si cler.

Nu poti sa jupoi antreprenorul pana la sange, doar pentru ca are o afacere si da paine la 40 de familii, iar Biserica ortodoxa care face profit de zeci de milioane anual, sa fie scutita de taxe si impozite, doar pentru ca basbuzucii vremurilor si camarila de politruci se imbulzesc la slujbele duminicale. Cand vom intelege ca intre suflet si divinitate nu exista intermediari, ca pentru viata si faptele noastre vom fi judecati in cer si nu in catedralele faraonice, de purtatori de sutana murdari la suflet si corupti?

M-a oprit in zilele acestea un fost coleg din scoala elementara. Il vad de mai multi ani prin oras, murdar, barbos si apatic, mergand fara tel si determinare. Tovarasul meu din copilarie e un boschetar. Am auzit cateva versiuni despre motivele decaderii sale, faptul ca dupa inchiderea uzinei in care lucra a cazut in patima bauturii, stare care l-a costat familia si respectabilitatea sociala. M-a intrebat ce mai fac si cum o duc! L-am privit mirat si am zis ca bine, cu problemele zilnice si responsabilitatile vietii.

Ma asteptam sa fie incoerent si confuz, sa-mi ceara un pol pe un motiv aiurit si lipsit de credibilitate. Dar nu. El era ingrijorat de starea mea si mi-a spus ca par… ca si cum as duce in spatele toate necazurile lumii, ca el e multumit de situatia lui si ca uneori e chiar fericit ca nu are grija casei, a chiriei sau a impozitului catre stat. Ca pentru nevoile sale mai munceste cu ziua la cate un depozit si din banii primiti se descurca. L-am intrebat daca pot sa-l ajut cu ceva si mi-a raspuns zambind ca… nu! Ca el nu cerseste si uneori ii refuza pe cei care vor sa-l blagosloveasca cu maruntis cand sta pe o banca in Centrul Vechi sau in parc. Ca simte pe cel care o face cu prietenie si convingere sau doar ca sa epateze cu bogatia lui, indecent afisata si discutabil agonisita. Ca nu accepta sa fie judecat de oameni si ca va raspunde pentru faptele lui doar in fata Celui fara de pacat .

Am simtit la un moment dat o nevoie acuta sa-i spun de gandurile mele. Despre cum am fost pe nedrept jignit de un om care avea candva pretentii de respectabilitate. Cum m-a injurat de mama, facandu-ma gunoi sovin si jeg imputit, cel care de rusine trebuia sa plece de mult din oras. Personajul care crezandu-se unic si infailibil, a umilit o  comunitate, legitimandu-si faptele prin asocierea obsesiva si jenanta cu liderii locali ai bisericii, cei care-l tratau nu ca pe un pacatos care trebuie indrumat spre indreptare, ci ca pe un autocrat.

Dar nu i-am spus nimic. Ce rost avea sa-i relatez despre pana unde poate sa mearga inconstienta si ura celui pe cale sa piarda tot. Am primit de la un om considerat un paria o lectie de viata. De la cineva care fara a avea 50 de costume, 100 de camasi, 200 de cravate si miliarde dosite in debara, mi-a demonstrat ca demnitatea nu tine de conditia sociala, functiile publice, marimea contului din banca sau privilegiile de la slujba ortodoxa.

Pentru cei multi si demni, care inca nu si-au vandut sufletele pentru mariri si bogatii lumesti, le doresc sarbatori luminate. Pentru cei putini si cu apucaturi de farisei, asemenea personajului la care am facut trimitere, le reamintesc intrebarea lui Gavriil Stiharul: “Oare daca Iisus Hristos ar fi audiat ca martor, ar trebui sa jure si EL pe cruce?”…

SOMOGYI Attila

Related posts

7 Comments

  1. ioan

    Interesant si profund text. Asta pana vor aparea cu comentariile lor pescuitorii in ape tulburi si slugile platite de omul mentionat ca fiind pacatosul de serviciu. Cu id-uri masluite, suflete vandute, pentru banii de miel, postacii se vor prostitua din nou. Si totusi, adevarul nu poate fi ascuns sau minimalizat O analiza lucida dar trista iar “boschetarul’ merita o viata mai buna.

    Reply
  2. Pop Vasile

    Corect.Dar pentru asta va trebui sa scrii si sa te lupti pentru cei multi si amarati.Pentru cei care vor sa lucreze dar nu se descurca cu banii putini castigati in putinele fabrici din zona.Degeaba se lauda pesedistii cu grila noua de salarii daca cei care freaca menta prin vreun birou o sa castige la stat de 2-3-4 ori peste salariul unui amarat,care trage din greu in putinele fabricI din zona,undeva in jur de maxim 1000 de lei.Cum e ca unul sa castige,la stat,de 30-40 de ori mai mult.Nu-i invidiez dar in Brazilia macar stiu ca astfel de venituri au mafiotii iar diferenta sociala ii obliga sa umble in masini blindate.La noi oamenii scarbiti de asa o diferenta si de astfel de inechitati sociale o sa plece in pribegie.Asa se autodistruge un stat mai ales cand isi trateaza cetatenii pe criterii clientelare,cica de meritocratie.Adica cei cu venituri de 1000 de lei sunt la categoria JUNK ?

    Reply
  3. dan

    Iisus nu s-ar sfii sa jure pe cruce, asa cum nu s-a sfiit sa spele picioarele ucenicilor lui, daca asta ar insemna respectarea Legii. El a respecta-O si Si-a,baut paharul durerii pina la ultima picatura. Cine ar pricepe insa paradoxul acestui gest si ar ezita sa-I ceara acest lucru nepotrivit dintre toti magistratii vremurilor noastre? Prin asta vreau sa intelegeti ca fac apel la capacitatea de a-ti asuma responsabilitatea gestului propriu facut cu buna credinta chiar daca sint incalcate cutumele birocratice atunci cind judeci ceva sau pe cineva. Din nefericire oamenii simpli sint doar dosare, note explicative si declaratii, fiind detasati de suflet si personalitate.
    Aceste triste constatari nu ma pot opri din a va ura tuturor SARBATORI LUMINOASE si multa dragoste pentru cei din jurul vostru, oricine ar fi ei, buni sau rai, saraci sau bogati, uriti sau frumosi, de un fel sau altul…

    Reply
  4. traian

    “Cand vom intelege ca intre suflet si divinitate nu exista intermediari, ca pentru viata si faptele noastre vom fi judecati in cer si nu in catedralele faraonice, de purtatori de sutana murdari la suflet si corupti?”
    Dar asta ar insemna reforma in Biserica nationala- De ea a fugit de secole ca dracul de tamaie si cred ca de aceea suntem acolo unde suntem, adica departe de tarile protestante.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *