Vorbim de legalitate si morala publica. Se cere stoparea abuzului, privind modificarea legilor justitiei si respectarea legalitatii. Corect ca idee si intentie, dar de ce se actioneaza in mod ilegal? Intrebarea zilei este cine sunt organizatorii si de ce nu solicita autorizatie pentru manifestari?
Criticam guvernarea, dar nu mergem la vot, erijandu-ne in detinatorii adevarului politic absolut, doar dupa ce prin noncombat si complicitate tacita, am permis realegerea oligarhiei corupte. Nu se poate aplica democratia cu jumatati de masura. Din pacate, votul este un drept si nu obligatie civica. Si, cu mai putin de 40% din participanti la ultimul scrutin electoral, Romania simuleaza democratia asemenea unui fotbalist de la FCSB, care se tranteste in iarba dupa ce a luftat, singur cu portarul.
Avem o clasa politica formata din rebuturile societatii, o gasca de oportunisti alcatuita din fosti absolventi de la “Stefan Gheorghiu”, convertiti in economisti, din juristi fara vocatie, manageri fara loc de munca, ingineri incompetenti, profesori mediocri, jurnalisti mercenari, valutisti, traficanti imobiliari, pietari si absolventi de la privata. Ei sunt propusi de partide, iar poporul scurma printre gunoaie cautand in zadar bobul de margaritar. Astia sunt, cu astia defilam, caci tara trebuie guvernata. Romania nu este un “SA”. Nu poti angaja un manager elvetian sau canadian, nici un consiliu de administratie format din reprezentanti ai tarilor membre UE.
In timp ce la sate oamenii sorteaza cartofii pentru iarna si taie porcul de Ignat, hipsterii urbani socializeaza pe facebook si in strada. Corporatistii middle level, ong-istii flamanzi, agentii imobiliari, lichidatorii si asistatii sociali nemultumiti alcatuiesc coloana vertebrala a contestatarilor. Prin multime se mai tupileaza cate un medic rezident, doi studenti la drept, un artist plastic neinteles, un actor ratat, un seminarist abuzat si cativa bugetari mascati de caciuli si fulare. Agitatorii de profesie, despre care puterea spune ca sunt platiti de banci si corporatii, au afise profesioniste, megafoane, steaguri tricolor si tupeu. Asemenea fostilor propagandisti comunisti, ei se agita si mobilizeaza masele in mod “spontan”, infingandu-se in fata camerelor pentru a fi vazuti de sponsori.
Tot spontan apar si liderii politici, subit ingrijorati de soarta tarii. Divele liberale proaspat iesite de la coafor cu discurs de podarese si toale de mii de euro, sosia lui Gobels cu voce de bariton crizat, maquisarzii politici vocali, care vor sa salveze tara si exponentul agricultorilor din Pericei, pensionar al curtii imperiale de la Bruxelles. Camerele de luat vederi navalesc pe ei, provocandu-i sa-si debiteze ineptiile banale si fara vlaga. Cu o retorica balbaita si promiscua, se lanseaza noi partide in strada, centenarul Romaniei este confiscat si transformat in platforma publica, in timp ce tehnocratul cu veleitati politice este invizibil de la nivelul solului. Protestatarii confisca bulevardele si pietele publice, blocand traficul, in timp ce stau cu ochii beliti in smartphone-urile next generation.
Dupa spargerea intrunirilor din marile orase, cluburile si locandele se umple pana la refuz, tara devine o cafenea politica, in care cel mai vocal are dreptate. Se contabilizeaza like-urile primite, se cropeaza pozele si selfiurile, se trimit mesaje de incurajare. Echipele de postaci politici ale partidelor blocheaza traficul, se afiseaza comunicate stupide pro si contra rebeliunii civice, se scotocesc arhive si se lanseaza noi delatiuni impotriva revolutionarilor de profesie. Aflam ca nu stiu cine are un unchi ce a fost gestionar CAP, care a delapidat pe vremuri, sotia unuia dintre actorii zilei a fost promiscua in facultate, iar in familia lui Misu Guvernoiu sunt afaceristi verosi care jumulesc banul public.
Cand vom intelege ca Romania este republica si nu democratie, ca tara se conduce dupa legi si nu prin impulsuri spontane si ca pentru a schimba ceva in mod real, trebuie indeplinite doua conditii majore: sa atragem in viata publica valorile certe ale societatii si sa iesim la vot? Toti cei care avem nu doar dreptul, ci si obligatia de a ne asuma responsabilitatea tarii ai carui cetateni suntem. Filologul si jurnalistul Mihai Cucereavii spunea: “Sunt doua modele de libertati: libertatea sociala (ordinea) si libertatea absoluta (anarhia, dezordinea). Libertatea sociala este cand te supui legilor, iar libertatea absoluta – cand le încalci.” Si totusi, stimati protestari, tara este in doliu si ar trebui sa manifestam decenta. Macar in saptamana aceasta… Se poate?
SOMOGYI Attila
