EDITORIAL: Mircea Ionescu-Quintus – o lectie vie a liberalismului romanesc

Exista oameni a caror existenta exceptionala este prea putin cunoscuta. In cartea vietii, ei sunt lasati in mod nedrept la postfata vremurilor, in timp ce pe scena se reproduc personaje nedemne, promovate obsesiv de o presa tabloida mult prea avida de scandal.

Adevaratii oameni de valoare nu alearga dupa notorietate, nu isi negociaza demnitatea pentru functii publice si, mai mult decat atat, nu-si vand onorabilitatea si decenta slugarind sau pescuind prin apele murdare ale politicii. Mircea Ionescu-Quintus, centenarul lider al ultimilor 25 de ani, este etalonul liberalismului pur, un politician care se identifica cu o doctrina si nu cu oportunismul de conjunctura sau traseismul politicianist.

Am rasfoit diverse surse de documentare si am ramas orpilat, dar mai ales revoltat. Sunt zeci de politicieni despre care in Wikipedia, enciclopedia libera la care recurgem majoritatea, gasesti mii de cuvinte care dau impresia falsa ca ar fi niste personalitati marcante ale vietii publice. Majoritatea sunt de fapt doar niste gunoaie belicoase, vocale si agramate, care au binemeritat si sunt mentionati pentru fapte de vitejie precum minciuna, coruptie, amantlacuri, scandaluri si indecenta cronica. Mircea Ionescu-Quintus beneficiaza doar de cateva randuri din care cateva mentioneaza o delatiune mizerabila, un atac nesimtit la viata absolut remarcabila a unei persoane care a stiut sa fie in primul rand… doar om.

Cuvintele nu pot reda demnitatea unei vieti onorabile, fara compromisuri majore. Mircea Ionescu-Quintus a fost ofiter al armatei romane, avocat timp de 50 de ani, ministru, senator, sot si tata de familie. In momentele in care unii din deontologii de astazi promovau cultul personalitatii comuniste, in schimbul unei carti publicate, a unui sejur la Mamaia sau la vila scriitorilor, ori pentru o excursie fara diurna la Berlin, Mircea Ionescu-Quintus si-a gasit refugiul in epigrame, criticand intr-un mod uneori prea subtil moravurile vremurilor, dar si al faunei scriitorilor obedienti.

Reintors in politica dupa 1990, nu la FSN, PSDR, PD sau alte formatiuni populate de cei din linia a doua a nomenclaturii ceausiste, avocatul Quintus s-a mentinut ca un reper pentru liberalii noilor vremuri, rezistand fara a se altera in fata tendintelor secesioniste, schismelor, derapajelor si fuziunilor incestuoase din politica damboviteana. O asemenea decenta comportamentala exista doar la oamenii educati, care pun in viata mai presus de capatuiala si avere bunul simt, patriotismul si constiinta civica. Fara a se lamenta, Mircea Ionescu-Quintus a facut pasul inapoi cand a fost nevoie, dar si-a asumat conducerea partidului in vremuri grele, fiind unul din parlamentarii onorabili ai unei natii care inca isi mai cauta valorile.

La implinirea unui secol de viata, presedintele Romaniei l-a decorat pe Mircea Ionescu-Quintus cu Steaua Romaniei in grad de ofiter, a doua treapta de importanta a decoratiei, in timp ce zeci de opincari inculti si agramati au binemeritat mai mult, primind treapta de comandor, mare ofiter sau mare cruce. O tardiva si mediocra reparatie pentru o viata dusa cu onestitate in limitele valorilor crestine, departe de mizeria umana a unei societati cu repere discutabile.

Modest si sincer, optimist si direct, asa cum a fost o viata intreaga, Mircea Ionescu-Quintus a vorbit cuminte si usor ironic, dand o lectie nu doar celor prezenti la Cotroceni, ci si unei natiuni ahtiate dupa senzational si scandal.

Pentru tot ceea ce ati facut in cei o suta de ani, pentru verticalitatea si decenta unei vieti exceptionale tocmai prin normalitatea sa, dle General de Brigada Mircea Ionescu-Quintus – AM ONOAREA SA VA SALUT!

SOMOGYI Attila

Print Friendly, PDF & Email
Reclame home 2
Reclame home 2

Related posts

1 Comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Reclame home 1