EDITORIAL: “Parlamentarul nu e decat un infractor de rand, ce face legi atunci cand nu e la inchisoare”

PNL

Romanul este descurcaret, spre deosebire de neamtul riguros, francezul debordand de romantism sau englezul intepat si fudul de parca are un bat in fund. Dijmuiti de cneji, dusi cu arcanul la oaste de voievozi, jupuiti de fanarioti, exploatati de comunisti si manipulati de impostorii vremurilor, haladuim prin viata cu gandul la burdihan si chimir, de parca nu am fi de-un neam cu Iorga, Tutea sau Cioran.

De luni, cei care suntem mai putini hoti decat talharii cu doctorate si costume “Armanii”, avem cenusa in gura si ne incearca o senzatie acuta de voma. Puterea vremii a pus batista pe tambal, iar poporul trebuie sa joace pe muzica lautareasca, in fumul gratarelor pe care se prajesc momitele si fuduliile neamului devenit impotent.

Acum un secol si jumatate, Samuel Langhorne Clemens, cunoscut si ca Mark Twain, spunea ca „parlamentarul nu este decat un infractor de rand, ce face legi in perioada in care nu sta la inchisoare” Cat adevar, intr-o cugetare rostita in perioada cand in tara tuturor posibilitatilor, imigrantii din vechiul continent construiau un zgarie nori pe luna, iar drumurile si calea ferata impanzeau preeriile. In Romania europeana, in cele aproape trei decenii de democratie, doar 40 de parlamentari au fost cercetati, inculpati si abia cativa condamnati. Nu pot sa va spun de ce, dar ma alina gandul ca ei vor muri de obezitate, diabet, infarct, pancreatita, guta sau dementa cronica, drept consecinte ale traiului opulent sustinut din bani furati.

Emil Cioran afirma: „Cel care vorbeste in numele celorlalti e intotdeauna impostor”. O realitate actuala, cei mai multi dintre actualii reprezentanti ai neamului vorbind prostii sau baguind ca niste rebuturi umane rezultate dintr-un tata betiv si o mama curva. Cum au ajuns ei sa vorbeasca in numele nostru? Din vina noastra, a celor care votam liste de partid alcatuite pe criterii de „nemosag” si a celor care nu votam, intr-un dispret suveran fata de cetate. Cata vreme oamenii de valoare nu se implica in viata publica, vom avea in Parlament doar filozofi ratati, filfizoni de duzina, analfabeti cu doctorate, secretare si amante merituoase, precum si o ceata de oportunisti care confunda Senatul cu CAP-urile de trista amintire.

„In spatele fiecarei averi marete este o infractiune”, o alta afirmatie adevarata, chiar daca apartine lui Honore de Balzac si a fost rostita spre mijlocul secolului al XIX lea. Cine sa verifice marile averi, cine se teme sa-i fie verificata averea daca a fost realizata prin munca, dar oare cine sa voteze o lege care sa ia la purecat miliardarii de carton si milionarii cu gulere albe, gri sau albastre?

Revocarea de un presedinte dislexic a celei numite Ioana D’Arc a Romaniei relanseaza dezbaterea nationala de vara, intr-un amfiteatru golit de hipsterii urbani plecati in concediu. Intr-un scenariu penibil si cu o regie mediocra, Luluta si-a promovat ideile fixiste in fata colegilor convocati de la munca, adusi sa aplaude un balon de sapun spart de o Curte Constitutionala si ea dezbinata si confuza. LCK se adauga astfel listei de „posibili” salvatori ai politicii romanesti, echipa din care mai fac parte doi fosti premieri cu merite greu de cuantificat.

Daca si cei din Uniunea Salvati Romania vor sa convinga electoratul prin achizitii expirate si cu valoare exagerata, au o problema de viziune, caci orice transfer de persoana cu pedigree-ul patat este doar o amagire, iluzie servita de consultanti harvardieni care nu cunosc mentalitatea electoratului roman. Mai bine ar convinge sa intre in partid oameni noi si de valoare, cu care sa salveze si nu sa streseze viata publica, din tara cu un electorat dezamagit si o diaspora zgomotoasa pe facebook. George Orwell, scriitor, editoriaslist si comentator BBC de renume, veteran al razboiului civil spaniol ca simpatizant comunist, a lasat posteritatii un exemplu de luciditate si realism, prin afirmatia ca: “Un popor care voteaza corupti, impostori, hoti si tradatori, nu este victima, este complice.”

Iata despre ce ar trebui sa vorbim pe scena publica, in fiecare zi din an, in loc sa ne pierdem timpul cu discutii sterile sau dezbateri tabloide despre Romania neputincioasa si habotnica. De ce nu?!

SOMOGYI Attila

Print Friendly, PDF & Email
Reclame home 1

Related posts

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2