EDITORIAL: Post Centenar – Portretul unui presedinte pentru (ne)linistea noastra!

PNL

Dupa debandada civica si compromiterea anului Centenarului Marii Uniri, ne lipsea doar un an electoral cu doua competitii majore si o presedintie rotativa. Inca buimaca dupa festinurile pantagruelice de sfarsit de an si recenta vizita bulversanta a imperialistilor europeni, clasa politica si-a sufulcat poalele incepand inventarul faloseniilor, pentru desemnarea marilor oameni de stat care sa slugareasca pe la curtile comunitare. Zoon politikonul nu intra in hibernare si nici nu-si permite concedii mirobolante, fiind deja scoase de sub saltea rapoartele informative despre reprezentantii neamului. Cei care au avut imprudenta de a se lauda cu noile extrase de cont, fara a cotiza la pusculitele de partid, vor fi maziliti, iar o noua echipa de flamandoci va porni din pol position pentru marea competitie a inceputului de an.

La o succinta trecere in revista si lecturarea sondajelor platite de formatiunile politice interesate, rezulta ca vom avea in jur de 50 de eurodeputati si 4 comisari europeni, aritmetica romaneasca fiind mult superioara reglementarilor comunitare. Fapt imposibil, chiar daca din cele 16 milioane de romani ramasi acasa s-ar prezenta la vot 15 milioane de suflete, fapt realizabil doar daca ar avea drept de vot si populatia crotalizata la recensamantul animalelor din gospodarii, inclusiv cele sacrificate de pesta porcina, boala vacii nebune si gripa aviara.

Dar marea provocare a anului 2019 o reprezinta alegerile prezidentiale, moment in care, dupa ce au ales gresit un comunist cu fata umana, un taranist universitar si un marinar matrafoxat, romanii vor decide daca vor prelungi sau… anula contractul profesorului de liceu cu veleitati filozofice in stil silabisit. Numit cu tandrete balonul de sapun inert, varegul fricos sau marele ficus tacut, actualul presedinte ramane in joc, chiar daca a dezamagit milioanele de romani din tara, diaspora, pe monarhisti si Asociatia Brokerilor Imobiliari. Incapabili sa-si recunoasca impotenta politica de a produce un lider viabil, liberalii isi asuma personajul teleportat din FDGR, cu disperarea specifica politicienilor de cartier, sperand ca macar de aceasta data, si evident sub stindardul luptei impotriva “hidrei rosii”, romanii vor aloca ciolanul puterii asocierii dintre PNL si PDL, un fel de familie LGBT ce a debutat cu doi tati.

Aparuta din nevoia de a lupta cu nesimtirea administratiei bucurestene si ca reprezentant al cetatenilor si asociatiilor de proprietari din Bucuresti, Uniunea Salvati Romania a intrat in Parlament pe fondul emotiei create de liderii autentici Nicusor si Clotilde, victime ale scenariului mitologic prin care Cronos l-a castrat pe Uranus pentru a domni cu Rhea. La mai bine de doi ani de la aventura electorala, USR inca nu are un lider prezidentiabil, specialistul in consultanta fondurilor europene si afaceri cu statul fiind doar un specimen din fauna corporatista, aterizat de buna voie in mocirla politica. Si totusi, cu un prezidentiabil tinut la secret, posibil personaj onorabil, dar fara sanse din zona academica, USR poate deveni o a doua formatiune “balama” dupa UDMR, cu conditia sa il sustina in turul doi pe “contaranul” sefului de partid.

Miscarea Populara se indreapta spre nefiinta, echipa de parlamentari mameluci “stralucind” doar prin elcubratiile basesciene, mormaielile tomaciste si iesirile vocal-justitiare fara efect ale jurnalistului renegat, cartita sub acoperire a sistemului ticalosit. UDMR nu pus candidat pe motiv lipsit aprobare Orban Ur, dar este multumit tras foc oala si jucat arbitru. Mai sunt doua personaje vehiculate ca optiuni posibile, procurorul perdant fost clochard parizian, care dand cu tifla diasporei si-a compromis sansa vietii, si zarzavagiul fost comisar european si penibil accident de sistem, un personaj incolor, inodor si insipid care a confundat Ateneul Roman cu bufetul “La nea Nae”, revoltand cravatele si papionul iohannescian.

Ma trec fiorii doar gandindu-ma la candidatul PSD, un posibil personaj rezultat dintr-un melanj intre Codrin Stefanescu, Ana Birchal, Florin Iordache si Rovana Plumb. Nu vreau sa ma intorc intr-o forma de dictatura, nici sa retraiesc evenimentele din 1989, nu vreau sa emigrez si nici sa ajung la mila statului. Imi doresc un presedinte ca Donald Tusk! Chiar daca-l cheama… escu.

SOMOGYI Attila

Print Friendly, PDF & Email
Reclame home 1

Related posts

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2