septembrie 16, 2019

EDITORIAL: Uniunea Salvati Romania – un pariu pierdut cu natiunea!

Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2

In spectrul politic prafos si toxic al ultimilor ani, in conditiile in care partidele istorice au devenit sau erau pe cale sa devina istorie, era nevoie de sange proaspat. Chiar daca au aparut cateva zeci de “partidulete” cu denumiri mai mult sau mai putin explicite, cu orientari doctrinare care oscilau intre spiritul moharhic si liber schimbismul neocapitalist, niciunul nu a prins la poporul indoctrinat iremediabil de neocomunismul cu fata umana.

In anul 2010, singura alternativa viabila pe scena publica a zoopolitikonului era o formatiune politica patronata de Biserica Ortodoxa Romana, singura capabila sa stranga zece milioane de aderenti, intr-o tara cu majoritatea cetatenilor avand creierul spalat.

In acel scenariu rocambolesc al vremurilor din fericire utopice, Prea Fericitul Patriarh era seful statului, Preasfintitul Episcop-Vicar Patriarhal si Secretar al Sinodului – prim-ministru, Mitropolitii erau vicepremieri, iar episcopii deveneau ministri, avandu-i in subordine pe vicarii episcopali, in functii de secretar de stat. Solutia nu ar fi fost o premiera, Romania avand ca prim-ministru in perioada anilor 1938-1939, pe primul Patriarh al BOR, in persoana Prefericitului Miron Cristea. Nu a fost sa fie, dar ideea nu trebuie abandonata, stiut fiind ca la momente de mare rastriste, intai statatorii bisericii stramosesti puneau o mana pe sabie si o alta pe Biblie.

Ca solutie alternativa, insa, in vremurile de crunta insolvabilitate politica, a aparut partidul ONG-urilor, dintr-un nucleu care vroia sa salveze Bucurestiul, rezultand o entitate care-si propusese sa salveze Romania. Noua alcatuire fara doctrina sau ideologie certa parea sa arunce in aer cutumele din politica romaneasca, liderul formatiunii nefiind un marinar scos la reforma sau un custode muzeal adormit, ci un matematician de exceptie si olimpic international. Spre disperarea buldozeristilor cu facultate muncitoreasca si a inginerasilor cu studii la privata, actualul cercetator stiintific era un om scolit si educat, care absolvise cu brio celebra Ecole Normale Superieure, fondata de Napoleon Bonaparte, si obtinuse, la doar 29 de ani, un doctorat in matematica la Universitatea din Paris.

Aparitia in scena publica a tanarului usor peltic cu retorica graseiata a produs un cutremur in randul oligarhiei politice, absolventii academiilor de infractionalitate simtindu-se amenintati de cultura si elocinta noului coleg. Iar cand pe scena politica, alaturi de aparatorul parcurilor bucurestene, aparuse si activista frantuzoaica avand origini in Territoire D’Outre-Mer, dar educata la Massachusetts Institute of Technology si Ecole Centrale de Paris, era clar ca boomul asteptat in viata publica damboviteana urma sa se produca instant.

Nu stiu cine a avut merite mai mari in succesul la public al Uniunii Slavati Romania, Nicusor Dan cu aliura lui de
ginere dezinvolt si nonconformist, desprins parca din filmul “Buletin de Bucuresti” sau madame Clotilde Armand,
emanand o prospetime si un spirit combativ real, fara farduri, botox, silicoane sau experiente la orizontala, dar mai
ales total diferita fata de pensionarele matusalemice din politica damboviteaza, vechi activiste cu state in UASCR,
FSN, PDSR, PSD, PDL, PNL sau PRM.

Cu structuri regionale si locale subtiri, afisand principii mai mult sau mai putin respectate, noul partid parea sa-si fi gasit drumul, chiar daca pe sub usa si pe ferestrele intredeschise navalisera in turma si hipster urbani esuati in profesie, corporatisti verosi cu fata umana si vivandiere refuzate la Miss Romania. Dar, ca si orice alcatuire lipsita de convingeri doctrinare si animate de vanitati si orgolii, noua speranta a politicii romanesti a inceput sa scartaie, asemenea osiilor unui car cu boi, ramas fara seul necesar. Cu un program politic firav si fara un lider de anvergura nationala, USR face o prima greseala majora, cand alaturi de partidul liberal perdant, sufocat de incompetenta conducerii matriarhale, se “lipeste” de Dacian Ciolos, un premier cinstit, dar incolor, inodor si insipid.

Apar imediat primele nemultumiri, Nicusor Dan isi aroga pozitia de autocrat si, neacceptand critica rezonabila din echipa, decide sa spele rufele murdare ale Uniunii in public si nu la curatatoria din coltul Ghencea. Cum in politica romaneasca doar greselile PSD nu se platesc, atitudinea acestuia, grefata pe propria-i vanitate, a produs sciziuni ireconciliabile in partid, Nicusor Dan demisionand belicos, pentru a aborda cu nonsalanta reteta “pontista’, prin care ex-lideri nationali isi critica fosti colegi si partidul.

Astazi, la doar cateva saptamani dupa un Congres USR contestat, Uniunea Salvati Romania e in deriva, incapabila sa-si salveze propriul destin pe scena politica, sucomband in practica politicianismului de tip fanariot. Sperantele a mii de antrepenori tineri, a zeci de ong-sti si a catorva sute de mii de romani disperati de o schimbare reala sunt serios compromise de aranjamentele si masinatiunile unui grup disperat sa faca, indiferent de pret. cariera in politica.

Si astfel, singurul partid care parea sa aiba vocatia cinstei si meritocratiei publice a sucombat in propria incompetenta manageriala, asemenea unei gasti de yuppie, esuata intr-un pub underground sordid si insalubru! Eleanor Roosevelt spunea : “Invata din greselile altora, nu poti trai destul pentru a le face pe toate.” Ce pacat!

Somogyi ATTILA

Reclame home 1
Reclame home 1

Related posts

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *