EDITORIAL: Menage a trois cu barbati usori din Uniune

crin-antonescu-daniel-constantin-victor-ponta

… e despre curve, dar daca vreti sa cititi doar despre asta, ati gresit scrierea si e recomandat sa va reorientati, pentru ca, in fapt, urmeaza un scurt indreptar de perceptie a ceea ce ni se-ntampla.

Spre deosebire de femeile usoare, barbatii usori nu sunt purtatori de resentimente. Nu sunt condamnati de cutume sociale, infierati, osanditi, ostracizati, anatemizati. Dimpotriva. Desi la fel de, ma scuzati!, curve, ca si apartenentele la prima categorie (succint remember: cea a femeilor usoare), barbatii usori sunt chiar asezati pe un piedestal. In aparenta, e o reactie discriminatorie, sexista. In fapt, e doar o prostie. O prostie care cu timpul, admisa de noi, cei aproape mereu noctambuli, a capatat valente de axioma. Nici macar nu mai e necesar sa fie argumentata: barbatii usori isi merita locul pe piedestal si gata!

Piedestalul pe care noi, toti, acceptam inerti sa fie ridicati barbatii usori se numeste, eronat, politica – de fapt, politica inseamna altceva decat ceea ce fac cei ce sunt subiectul acestei scrieri, fiind o stiinta strategica pusa exclusiv in slujba comunitatilor. Denumiti impropriu politicieni, cei de pe piedestal isi aroga dreptul de a se usura pe doctrine, diplomatie si logica, in fapt, principalele caracteristici ale politicii.

Vanzandu-se-n boschetii politici fara nicio urma de demnitate si niciun sentiment de culpa, cei pe care-i acceptam tacit sa ramana cocotati pe piedestal, ca si berzele pe stalpii de iluminat cedati corporatistilor straini, indeplinesc aceleasi caracteristici care ne determina sa consideram o femeie ca fiind usoara. Prin analogie, acesti “politicieni” sunt barbatii usori.

Ultimele exemple in care barbatii usori au fost suprinsi cu pantalonii-n vine au fost publice, exchibitioniste de-a dreptul, si s-au produs sub acelasi nume: USL. Uniunea Social-Liberala. Adica prosteala cu care noi, noctambulii, am fost scosi in strada si electrizati electoral, dandu-ni-se senzatia ca primim revenirea la normalitatea pe care cei mai multi dintre noi nu o cunoastem decat din povestile celor pe care “politicienii” de la cel mai inalt nivel i-au numit “capsunari” si “curve”, iar ceilalti am trait-o doar in alte tari.

Revenind la politica, de care unii noctambuli se declara dezinteresati, desi aceasta ne guverneaza viata, barbatii usori devin decidenti, adica puternici. Aflandu-ne la inceputul sfarsitului, sa conchidem, asadar: femeile usoare sunt pedepsite, iar barbatii usori sunt recompensati. Cu putere. Cu puterea de a face din noi orice.

Au trecut aproape 4 ani de la crearea USL. Un protocol de tip “third-party”, semnat in 5 februarie 2011, la Palatul Parlamentului, intre “gemenii” Aliantei de Centru-Dreapta (compusa din PNL și PC) – prin Antonescu Crin și Daniel Constantin – si PSD – prin Ponta Victor. Aparent preocupati si frumosi (pana si Antonescu era proaspat frezat – ulterior, “unii” aveau sa-l tunda de tot), acesti trei baieti au fost liderii celor care aveau sa profite de ura viscerala pe care strada a acumulat-o la adresa unui PDL ce pacatuia nu prin “basism”, ci prin lipsa de inspiratie si, mai grav, competenta.

In plina criza economica, presedintele Basescu Traian, adormit la timona, a pierdut directia si, pentru a nu incendia si nava-n port, precum s-a intamplat in toamna lui ’81 cu petrolierul “Arges”, in portul francez Rouen, i-a sacrificat pe repede-nainte pe locotenentii-premieri Boc Emil si Ungureanu Mihai. Astfel, Uniunea a acaparat puterea.

Ulterior, Basescu a oferit strazii iluzia ca ar fi recuperat-o, cu manecile suflecate, proletar, ca si atunci cand i-a tras un cap in gura unui chioscar arab din Crangasi. In realitate, niciunul dintre cei patru (Basescu, Antonescu, Ponta, Constantin) nu au recuperat nimic. Tara a ramas a celor care o detin din 1990 incoace – insa asta comporta alte argumente, ce nu fac subiectul scrierii de fata.

Timp de trei ani, cand liberalilor li s-a impus sa se retraga pentru propasirea ulterioara sub stindardul tinut de Iohannis Klaus, Uniunea (in care, din 2012, a fost coptat si partidul-sapun UNPR) a detinut puterea politica in Romania. Cum au convietuit ca aliati, intr-un nefiresc menage a trois politic, acesti barbati usori, in mod normal adversari? Raspunsul corect este: in pozitia care i-a satisfacut pe fiecare.

Au urmat doi ani de autosatisfacere in grup. In 2012, electoratul hipnotic s-a calcat in picioare la urne si a dus Uniunea nefireasca spre un deziderat neintrecut nici macar de FSN-ul securisto-comunistilor hidrologului Iliescu Ion. Rezultatele au fost devastatoare, ca la Stalingrad, semnand eradicarea PDL: aproape 1.300 de primari, 36 de presedinti de consilii judetene, peste 58% dintre deputati si peste 60% dintre senatori. Jefuirea tarii putea continua, insa cu un nou grup organizat.

Dupa defectarea liberalilor, in 24 februarie 2014, Uniunea a intrat in hibernarea de primavara-toamna. La fel de nefiresc cum a fost constituita, a renascut taman in parg de iarna, la 14 noiembrie 2014, cand partidul-conglomerat PSD si traseistii sai, reuniti in UNPR, plus “amanta” de conjunctura PC, i-au cooptat in “USL 2.0” pe traseistii liberalilor, PLR-ul lui Popescu-Tariceanu Calin. Aranjamentul domestic sub semnul poliamorului politic a continuat, cutremurat usor doar de sincopa de la prezidentiale si de DNA.

In Maramures, poliamorul USL s-a concretizat prin iubirile orgasmice neconditionate, pana cand moartea ii va desparti, pe care si le-au declarat personaje care pana mai ieri erau dusmani declarati. In acest poliamor, s-au asezat in patul politic atat de multe personaje incat, dupa “divort”, niciunul nu mai stia cu cine s-a iubit si de cine a fost iubit, pipaindu-si turul pantalonilor de firma pentru a descoperi adevarul.

Pentru ca USL, atat 1, cat si 2, a fost, de fapt, nu un menage a trois, ci un menage a quatre (PSD-PNL-PC-UNPR si PSD-UNPR-PC-PLR), o enumerare pe repede-inainte a doar patru “localnici cu credinte ferme” in privinta doctrinelor politice: pesedistul-liberalul-uneperistul-independentul Chereches Catalin, pesedistul-ecologistul-uneperistul-liberalul Dolha Mircea, liberalul-conservatorul-independentul Ciceu Zamfir Flore, democratul-pedelistul-liberalul Man Mircea.

USL a murit, USL traieste. Doua afirmatii. Nu pierdem timpul verificand veridicitatea, nu schimba nimic. Probabil exista. Cert este ca in acest an, in laboratorul politic se pregatesc noi experimente. Un alt soi de USL, creat fie in jurul PNL, fie in cel al PSD. In poliamor, aceiasi barbati usori, actori avizi de orgasmele puterii: UNPR, ALDE, UDMR, MP. O noua Uniune pentru prostit prostii. Pentru ca barbatii usori functioneaza dupa principiul: “Singurul loc in care un inteligent e mai putin important decat doi prosti este la urna de vot.”.

Final, deci o concluzie… Viata exista si dupa USL, insa aproape la fel de proasta si inechitabila ca-nainte. Vinovati de ce traim nu sunt acesti barbati usori, ei si-au trait propriile interese, unele cu accente penale. Vinovati suntem noi. Pentru ca, zicea controversatul american Albert Pike, suntem autorii propriilor noastre destine.

I-am lasat sa faca ce-au vrut cu noi, pentru ca ne era comod, sau pentru ca i-am acreditat cu o buna-credinta pe care barbatii usori n-au avut-o si nu o vor avea niciodata. Nu ne meritam soarta asta, insa o vom avea pana cand constientizam ca suntem singurii care ne-o putem schimba si o vom si face.

Catalin VISCHI

Print Friendly, PDF & Email
Reclame home 2
Reclame home 2

Related posts

3 Comments

  1. dilau

    prietene catalin vischi, trebuie sa recunosc ca sint unul dintre fanii tai dar asta nu inseamna ca trebuie sa fim 100% de acord.:))). auzi, sper sa nu faci ca “lupul singuratic” cato cenzorul. macar din cind in cind mai baga mai baga si tu prostimea in seama chiar daca ne despart citeva biblioteci.:))))

    Reply
  2. Mircea Bota vlad

    Ooooooo. Catalin Vischi la ziarmm! Bravo! Asta da echipa! Nu va mai prinde nimeni din urmă!

    Reply
  3. Doran

    Buna dimineata, Cataline!
    “Ochii vad numai ceea ce mintea este pregatita sa inteleaga” H. Bergson.
    Noi, cei mai multi, vazuram cresterea si descresterea republicii cherechesiene. Fac pariu pe o cafea ca, in urmatorul articol vei face analiza “fenomenului eMM”. Bine-ai revenit pe baricada jurnalismului. Ce e (ar trebui sa fie) jurnalistul? O constiinta publica.
    Asadar, nu moartea pacatosului vrem, ci pocainta sa. Succes!

    Reply

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Reclame home 1