Esecul ideii de multiculturalitate

Reclame home 1
Reclame home 1
Reclame home 1

“Traim intr-i lume a diversitatii”, este sloganul pe care il auzim din ce in ce mai des, ca un soi de adevar fundamental, fara de care nimic nu are voie sa se intample. Diversitatea este intr-adevar o realitate incontestabila, si cred ca negarea acesteia ar fi o eroare, dar invocarea excesiva a diversitatii, prin diverse canale si in diferite contexte, o consider cel putin inoportuna.

Multiculturalitatea este definita, in linii mari, ca fiind insumarea mai multor caracteristici, credinte, convingeri si orientari ale indivizilor, intr-un spatiu relativ restrans, care se afla sub protectia guvernelor si a organizatiilor internationale. In acest sens, multiculturalitatea devine o forma de definire a identitatilor individuale si, in aceiasi masura, de formare a solidaritatilor.

Intr-un articol mai vechi de pe acst blog, afirmam urmatoarele: ”Un profesor de-al meu din facultate ne-a spus urmatorul lucru: “Toleranta este de fapt, cea mai convenabila forma de intoleranta”. Privirilor noastre mirate, Domnul Profesor le-a dat un raspuns simplu: ”toleranta este doar o modalitate de a-l accepta pe “celalalt”, fara sa-l intelegem si sa-l respectam, iar singura opreliste in manifestarea fatisa a intolerantei, o reprezinta restrictiile impuse de societate (cele morale si cele oficiale- adica legile)”. Ca un exemplu pe aceasta tema, as aminti aici statutul de “tolerati” al romanilor din Transilvania in secolele al XVII-lea si al XVIII-lea, statut prin care romanilor transilvaneni li se oferea “dreptul” de a sluji natiunile “politice” din Principat.

Si totusi, daca toleranta nu este adevaratul raspuns la prevenirea unor conflicte, ce cale sau cai ar trebui urmate? Dupa opinia mea, ar trebui sa fie urmati urmatorii pasi:

1. Acceptarea. Acceptarea faptului ca nevoile “celuilalt” sunt justificate, si ca acestea nu contravin neaparat intereselor unui individ sau grup

2. Dialogul. in aplanarea oricarui conflict, negocierea constructiva, schimbul de idei, si gasirea unor solutii acceptate de ambele parti, sunt elemente esentiale in aceste stuatii cu potential coflictual

3. Comuniunea. Gasirea unei viziuni comune, in ceea ce priveste interesele celor doua “tabere”, si cooperarea in vederea atingerii unui scop comun.”

Iata asadar, ca multiculturalitatea nu poate rezolva in mod complet nici macar cerintele unei singure comunitati, iar cat despre nevoile de ansamblu ale unei societati, nici nu poate fi vorba, mai ales atunci cand multiculturalitatea este perceputa ca o suma cantitativa de caracteristici, credinte, convingeri si orientari, care se dezvolta autonom unele fata de celelalte.

Asadar, daca se va considera in continuare, ca deosebirile dintre indivizi pot sa aduca progresul general al societatii, riscam sa ridicam ziduri de comunicare intre indivizi si comunitati, contribuind astfel la esecul societatii. Consider ca intre indivizi si comunitati exista mult mai multe similitudini si interese comune, in comparatie cu ideea ca diferentierile sunt mai importante. si totusi mu vad nici o initiativa serioasa in realizarea unor proiecte comune. NICI MACAR UNA…

Ciprian BOJAN

Print Friendly, PDF & Email
Reclame home 3
Reclame home 3
Reclame home 3

Related posts

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2