Florin Tataru: Scrisoare deschisa catre presedintele Romaniei si ministrul Educatiei

Scrisoare deschisa catre 

Presedintele Romaniei, Domnul Klaus Iohannis si Ministrul Educatiei, Domnul Mircea Dumitru

Va scriu in calitate de cetatean, de parinte si de deputat in Parlamentul Romaniei. De-a lungul timpului am invatat ca toate cele trei atributii implica responsabilitati si ca de cele mai multe ori acestea se suprapun. Va adresez o problema presanta pentru societatea noastra – sistemul educational.

Cunosc hibele si bubele acestui sistem inca de pe vremea cand eram elev si stiu ca multe nu s-au schimbat din pacate, insa acum cand unul din copiii mei este in pragul clasei zero, am constientizat mai mult ca oricand faptul ca o reforma profunda a sistemului se impune! Copiii ce abia trec pragul scolii pentru prima data ar trebui sa invete sa faca bastonase si adunari, insa mediul concurential si presiunea asupra elevilor incepe inca de dinainte de a fi elevi, de la varste fragede, pentru ca s-a intiparit in mentalul colectiv ca in prima zi de scoala trebuie sa stii sa citesti si sa scrii. Sunt convins ca multi parinti au trecut deja prin aceasta experienta. Anii trec si orele dedicate studiului si temelor devin tot mai numeroase.

Am ajuns sa ne pierdem copiii in teme, iar acestia isi pierd copilaria pentru ca au de invatat. Școala dicteaza copiilor si familiilor cum sa isi petreaca timpul liber, astfel incat temele copiilor devin o activitate de familie, in cel mai fericit caz. Toate acestea in timp ce in statele moderne copiii invata la scoala prin activitati non-formale in primele clase, fiind mereu incurajati sa lucreze in echipa. Statisticile si studiile realizate de expertii internationali in educatie au relevat faptul ca pana in jurul varstei de 14-15 ani copiii integrati in sisteme educationale flexibile, axate pe competente, nu au nevoie ore suplimentare pentru teme sau aprofundarea informatiilor primite in orele de curs in cadrul meditatiilor individuale.

In plus, in Romania, problema este ca aceste lungi ore de teme nu conduc la un rezultat deosebit al copiilor pentru ca acestia nu se dezvolta complet. Nu au timp. Asadar au de ales intre a se dezvolta armonios prin activitati de voluntariat dupa orele de curs si a fi stigmatizati ca elevi ”mediocri” sau a fi elevi de ”zece” si atat. Putini sunt cei care reusesc sa le impace pe ambele, iar un studiu socioloic ne va arata ca acestia provin din familii cu un statut social ridicat, fapt ce le ofera anumite avantaje financiare si de mobilitate. Este asadar un sistem incorect si care conduce la dezechilibre in societate pe termen lung. Insa vreau sa subliez faptul ca nu este vina copiilor intrucat societatea si sistemul ii impinge pe acest drum. Problematic este insa faptul ca ajung in pragul bacalaureatului sau a admiterii la facultate extenuati si nesiguri referitor la drumul pe care vor sa il urmeze in continuare. Cunosc concepte teoretice, insa nu stiu cum sa le aplice pentru ca din pacate, nu mai e timp pentru exercitii practice sau laboratoare in programa scoala deja sufocata de informatii. Știu, imi veti spune ca daca ne uitam pe un orar de liceu vom vedea ”laborator-chimie/fizica” etc. Asa este, dar profesorii nu au timp fizic sa faca experimente in laboratoare pentru ca abia reusesc sa finalizeze de predat toata materia. Atat de stufoasa este programa. Sunt convins ca nu spun nimic nou si ca profesorii ce predau in ciclul gimazial si liceal inteleg si cunosc aceasta realitate. Din pacate, acestia nu sunt consultati in momentul alcatuirii programei scolare.

Haideti sa privim atent spre ”examenul maturitatii”- Bacalaureatul. Acest examen reprezinta an de an un esec al societatii noastre. Cifrele reale releva faptul ca doar aproximativ 50% din liceeni reusesc sa treaca acest examen. An de an aceste cifre ne atrag atentia asupra faptului ca sistemul de invatamant romanesc este depasit. An de an, parintii  fac eforturi exceptionale pentru a plati medidatii copiilor in vederea prgatirii acestui examen pentru ca la scoala materia nu se aprofundeaza. Din nou, nu e timp.

Si ce se intampla cu marea majoritate a celor de isi iau BAC-ul? Ajung maturi fara cunostinte generale elementare pentru ca in scoala le memoreaza pentru o perioada scurta. Ajung nesiguri in privinta viitorului lor sau isi doresc sa fuga de sistemul educational din Romania. De ce? Pentru ca timp de 12 ani sunt nefericiti la scoala. Profesorii sunt nefericiti la scoala, iar parintii sufera si ei alaturi de toata comunitatea.

Da, aceasta este societatea pe care o construim… insa va intreb: Aceasta este societatea pe care ne-o dorim? Personal, nu imi doresc sa transformam copiii in mici computere de memorare, ci sa ii educam si sa ii ajutam sa isi formeze competente! Imi doresc copii fericiti si dezvoltati armonios! Vreau o societatea sanatoasa! Asta imi doresc pentru copilul meu si pentru toti copiii din Romania!

Cat despre schimbare…Cred ca trebuie sa incepem cu cei care le modeleaza mintea copiilor nostri si in care nu investim suficient!!! Avem dascali extraordinari pe care trebuie sa ii ajutam sa se specializeze prin studii masterale si cursuri de educatie non-formala. Profesorii au salarii mici, nu isi permit sa participe la asemenea cursuri. Totusi, Ministerul poate sa le organizeze gratuit! Spre exemplu, poate demara un program care sa specializeze formatori judeteni, care mai apoi sa formeze ceilalti profesori. Exista solutii, trebuie doar sa ne dorim sa le gasim.

Atrag atentia asupra faptului ca PSD a incercat si va incerca in continuare sa mareasca salariile cadrelor didactice si sa le protejeze drepturile, insa este necesar un efort comun, alaturi de Guvern si societatea civila. Sa nu imi spuneti ca nu sunt bani pentru profesori sau pentru scoli pentru ca daca exista vointa se gasesc bani. Putem accesa fonduri europene si nu o facem. Din pacate, Guvernul Tehnocrat a incetinit ritmul de absorbtie a fondurilor europene fapt care pe termen mediu si lung produce pierderi imense pentru Romania.

Trebuie sa cream un cadru mai flexibil in sistemul educational astfel incat invatatul sa devina o placere. In momentul in care invatatul sau mersul la scoala este un chin, asa cum este in prezent, sau in momentul in care avem pretentia de la copii nostri sa devina roboti de memorare este o problema ce se impune a fi remediata. Sta in puterea noastra sa facem acest lucru.

Eu va propun o schimbare integrata! Sa schimbam modul in care functioneaza sistemul educational din Romania, dar sa schimbam totodata si modul in care se produc schimbarile. Astfel, va propun sa incepem proiectul de tara cu o analiza a sistemului de invatamant care sa releve punctele tari si punctele slabe. Mai apoi va propun organizarea unor sesiuni de lucru sub forma think-thank, pannel-uri sau mase rotunde care sa reuneasca experti, psihologi, profesori si elevi pentru a modela programa scolara astfel incat aceasta sa devina una raportata la realitate si la prezent. Toti actorii implicati in procesul educational si de formare a copiilor sunt importanti, iar contributiile acestora sunt extrem de valorose pentru ca ei cunosc realitatea din teren, din salile de clasa, fara de care nu putem merge mai departe in a produce o schimbare benefica pentru viitorul copiilor nostri.

Trag un semnal de alarma si in privinta bazei materiale a scolii romanesti. O cunosc si pe aceasta, din pacate. Mare parte din mobilierul din scolile in care invata copiii nostri este de pe vremea de cand eram si eu elev. Dotarile si materialele necesare procesului educational lipsesc cu desavarsire in majoritatea scolilor. Nu vorbesc aici de videoproiectoare sau de calculatoare performante. Ma refer la dotarile esentiale intr-o scoala in anul 2016: mobilier adaptat la normele de sanatate europene (pentru ca este inacceptabil ca mii de copii sa se imbolaveasca de scolioza in bancile scolilor din Romania), conditii sanitare si de igiena adecvate mediului scolar, caldura, sali de sport, etc. Sistemul educational este neperformant si depasit o data in plus din cauza acestor minusuri materiale. Nu in ultimul rand, va atrag atentia asupra faptului ca lipsa salilor de clasa forteaza anumite generatii la un stres suplimentar, acela de a invata in doua schimburi. Astfel, se creeaza inegalitati nedrepte intre copii. Atat elevii cat si profesorii ce predau pe dupa-masa sunt supusi la un stres suplimentar celui cotidian care blocheaza dezvoltarea sociala a elevilor si profesorilor deopotriva.

In final, va marturisesc ca aceasta scrisoare reprezinta un manifest pentru viitor! Trebuie sa ne schimbam perspectiva pentru ca suntem depasiti de agerele minti ale copiilor si tinerilor. Haideti sa le predam ca sa invete! Haideti sa formam dascalii si elevii! Sa formam competente si sa invatam generatia de maine ca munca in echipa aduce mai multe beneficii decat individualismul! Sa fim un exemplu! Imi doresc sa punem bazele si sa construim ceva solid, care sa ramana indiferent de ministrul sau de partidul de la guvernare, cu valente care sa se poata schimba in functie de nevoile societatii si ale copiilor! Noi trebuie sa ne adaptam dupa cei tineri! Aceasta este calea spre evolutie!

Cu stima,

Florin Cristian Tataru, deputat