septembrie 15, 2019

Fragment de istorie: Eliberarea Parisului de sub ocupatia nazita, in august 1944

Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2

In vara anului 1944, cu toate ca situatia militara si politica a blocului hitlerist se inrautatise prin pierderea a numeroase divizii si a unei importante cantitati de armament si tehnica de razboi, comandamentul german nu considera inca razboiul pierdut si facea eforturi disperate pentru continuarea lui. Germania nazista mai dispunea de forte numeroase si de un teritoriu vast, iar productia ei de razboi continua sa se mentina la un nivel ridicat, se arata in volumul “Marea conflagratie a secolului XX. Al doilea razboi mondial” (Bucuresti, Editura Politica, 1971).

In Franta, unde miscarea de rezistenta a angajat ample forte interne, nazistii au fost nevoiti sa mentina in 1944 o armata de aproximativ 500.000 de oameni.

La 23 septembrie 1941, se constituise, la Londra, Comitetul National al Frantei Libere, in frunte cu generalul Charles de Gaulle (“Istoria lumii in date”, Bucuresti, Editura Enciclopedica Romana, 1969). Acesta era “un organism apt sa gireze vastele teritorii ce fusesera smulse Vichy-ului, sa administreze populatia acestora si sa apere pretutindeni drepturile Frantei”, dupa cum se arata in lucrarea “Istoria Frantei”, autor Jacques Madaule (Bucuresti, Editura Politica, 1973).

Incepand din 1 februarie 1944, trei formatiuni de rezistenta armata franceze – Armata Secreta, Organizatia de rezistenta a armatei si organizatia Francs-tireurs partisans – au fost regrupate in cadrul “Fortelor franceze din interior” (FFI), care au jucat un rol decisiv in luptele din Franta, se arata in lucrarea “Mari decizii ale celui de-al doilea razboi mondial”, autor Jacques de Launay (Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1988).

Rezistenta franceza si-a facut publice principiile si scopurile pentru care lupta, difuzand programul de actiune adoptat de Consiliul National al Rezistentei (CNR) la 15 martie 1944. Acest document, aprobat de generalul de Gaulle, chemand pe francezi sa-si intensifice lupta antifascista, expunea obiectivele CNR: restabilirea independentei si suveranitatii Frantei, crearea unei republici democratice, pedepsirea tradatorilor si a colaborationistilor etc. (“Marea conflagratie a secolului XX. Al doilea razboi mondial”, Bucuresti, Editura Politica, 1971).

Debarcarea Aliatilor in Normandia, inceputa la 6 iunie 1944, a impulsionat lupta pentru eliberare si a constituit semnalul pentru declansarea unei adevarate insurectii antifasciste in toata tara. Zonele cele mai importante ale insurectiei au fost Masivul Central, Alpii, Limousin, Savoia superioara, Dordogne, Jura, Bretagne, Drôme etc. Prin actiunile lor, partizanii au ingreunat legaturile ocupantilor cu frontul din Normandia, au impiedicat transportul de trupe din sudul si centrul Frantei spre front, au blocat telecomunicatiile etc. Comandamentul german a fost nevoit sa foloseasca impotriva partizanilor Armata 1, formata din 12 divizii. Un mare numar de partizani francezi si-au pierdut viata in cursul acestor operatiuni.

In luna iulie 1944 trupele aliate inaintau apropiindu-se de Paris.

La 10 august, feroviarii francezi au declarat greva, cinci zile mai tarziu au declarat greva si politistii parizieni si angajatii metroului, iar la 18 august au intrat in greva si factorii postali (“Mari decizii ale celui de-al doilea razboi mondial”, autor Jacques de Launay).

Momentul culminant al Rezistentei franceze a fost insurectia de la Paris din zilele de 19-25 august 1944 si eliberarea capitalei Frantei. Organele conducatoare ale insurectiei au fost Comitetul parizian de eliberare si Comandamentul FFI din regiunea pariziana, in frunte cu colonelul Rol-Tanguy.

La 18 august, Comitetul parizian de eliberare decide sa treaca la actiune. Colonelul Rol-Tanguy din organizatia Francs-tireurs partisans, sef regional al Fortelor franceze din interior, este insarcinat cu operatiunile militare. In tot Parisul apar afise prin care cetatenii sunt chemati sa participe la insurectie. Aceasta este declansata la 19 august, iar in dimineata zilei de 20 august luptele de strada izbucnesc peste tot (“Mari decizii ale celui de-al doilea razboi mondial”, autor Jacques de Launay).

In seara zilei de 24 august, au intrat in Paris primele detasamente ale Diviziei 2 blindate franceze, conduse de generalul Jacques-Phillipe Leclerc, iar in ziua de 25 august – intreaga divizie. La 25 august 1944, ora 17.00, generalul Dietrich von Choltitz, care refuzase ordinul lui Hitler de a distruge orasul, a semnat capitularea garnizoanei germane in fata generalului Leclerc, comandantul Diviziei 2 blindate, si a colonelului Rol-Tanguy, comandantul FFI din regiunea pariziana (“Marea conflagratie a secolului XX. Al doilea razboi mondial”, Bucuresti, Editura Politica, 1971).

La 26 august 1944, generalul Charles de Gaulle, presedintele guvernului provizoriu al Republicii Franceze, si-a facut intrarea triumfala in Parisul eliberat dupa mai bine de patru ani de ocupatie nazista.

Reclame home 1
Reclame home 1

Related posts

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *