Haos si violenta in anul Centenarului Romaniei. Democratie vs anarhie!

PNL

Exista niste limite care trebuie respectate in viata publica, altfel riscam sa generam anarhie. Politicienii nu au voie sa intinda coarda, uitand ca sunt demnitari prin vointa poporului. Ei reprezinta prioritar cetateanul si in secundar partidul care i-a propus pe o lista. Asa ar trebui sa fie, asa e corect, asa trebuie sa functioneze democratia.

Atitudinea coalitiei PSD-ALDE devine periculoasa, prin modul cum gestioneaza problematica vietii publice. A fi in serviciu public presupune a face ceea ce este necesar pentru popor si nu pentru grupuri de interese oligarhice sau partinice. Aceasta este regula si nu este negociabila, indiferent de culoarea politica a guvernantilor.

Romanii au iesit din nou in strada, unii in cunostinta de cauza, altii disperati de efectele pe care le traiesc in viata personala. E dreptul fiecaruia sa se manifeste civic, pro sau contra, dar numai in limitele stabilite de lege. Protestul trebuie sa fie autorizat, organizat si asumat de cei care cheama oamenii in strada. Daca decidentii stabilesc si aproba un anumit perimetru, acesta trebuie respectat de manifestanti, tocmai ca un exemplu de respect civic fata de lege si ordine.

Se vorbeste din nou de abuzuri ale Jandarmeriei, atunci cand a intervenit in forta la incercarile de a bloca carosabilul bucurestean! Dar cum ar fi corect, sa fie aplicata dubla masura? Adica daca un clan tiganesc, o grupare interlopa, membrii unei galerii sau o gasca de cartier ataca un cetatean sau grup de cetateni, sa intervina pentru restabilirea ordinii, iar daca un protestatar sau grup de protestatari participanti la o manifestare autorizata sau neautorizata, depasesc perimetrul aprobat sa nu reactioneze, chiar daca se blocheaza traficul sau sunt atacate fortele de ordine? Nu exista jandarmi buni si jandarmi rai. Militari fiind, acestia au doua alternative: sa execute ordinele sau sa refuze, suportand rigorile regulamentelor.

Sunt de acord ca deputatul Nicolae Bacalbasa confunda tribuna parlamentara cu o scena de stand up comedy de prost gust. Un politician care este si medic nu vorbeste vulgar, nu injura si nici nu-si jigneste colegii de Camera, folosind un limbaj de mahala. Este sub demnitatea oricarui om educat sa foloseasca drept argument expresii licentioase sau gesturi de cocalar. Dar oare lipsa de decenta a unui demnitar justifica agresarea fizica a omului teribilist sau aflat sub suspiciuni rezonabile de integritate psihica?

Trebuie sa decidem ce vrem. O societate functionala bazata pe ordine si lege, in care toti sunt egali si obligati sa respecte legea sau o anarhie in care sub pretextul nonperformantei guvernamentale si politice, ne facem singuri dreptate, chiar si prin lapidarea demnitarilor? Eram la Bucuresti, in 13 iunie 1990, si am vazut cum minerii, dotati cu furtune de cauciuc avand capete metalice, faceau ordine in Gara de Nord, in numele unei democratii criptocomuniste. Mi-a fost mai frica decat in 1989, in zilele cand traiam momente de teroare civica, pentru ca minerii loveau in dreapta si stanga, beti si ametiti, in oricine avea curaj sa priveasca inspre ei sau sa nu prezinte buletinul.

In anul centenarului Romaniei, generam si alimentam conditiile favorizante pentru o revolta populara. Mass-media, aflata in goana stupida dupa audienta, a luat-o razna, prezentand in mod deformat sau exagerat evenimente care induc o psihoza publica. Avem de ales. Sa stam in casa si sa nu facem nimic, asteptand alegerile urmatoare, ori sa protestam in mod demn si responsabil, in limitele legalitatii, impotriva politicienilor corupti si a guvernantilor incompetenti. Ar mai fi o solutie. Dar este improbabila pentru o clasa politica fara onoare. Daca eu as fi parlamentar, al puterii sau al opozitiei, mi-as da acum demisia, in semn de protest, si as cere si colegilor mei, de la putere sau din opozitie, sa procedeze la fel.

O asemenea situatie ar genera alegeri anticipate si posibilitatea schimbarii echilibrului politic. O solutie corecta si legala, care ar reinstaura normalitatea. Am insa o mare nelamurire. Oare ar iesi la vot tinerii, corporatistii, diaspora, hipsterii urbani, facebook-stii si artistii? Sau ar decide din nou pensionarii, asistatii social, bugetarii si alte categorii obeze, parte a unei Romanii bolnave de metastaza sociala?!

SOMOGYI Attila

Print Friendly, PDF & Email
Reclame home 1

Related posts

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2