I love Baia Mare! Cum era Pastele in vremea copilariei! De ce m-as intoarce acolo

Reclame home 1
Reclame home 1
Reclame home 1

Saptamana Patimilor. O perioada in care ar trebui sa ne iubim ca frati in credinta, uitand ca avem optiuni, pareri si convingeri diferite. Am primit un mesaj cu urari pascale de la o distinsa doamna colaboratoare, text in care mentiona la final: “si imi cer iertare pentru orice greseala!”. Nu mi-ati gresit cu nimic doamna, mi-a gresit in schimb presedintele care ma insulta in fiecare zi cu ditirambele lui aiuristice, premierul care o tine intr-o bascalie permanenta si toti cei care ar trebui sa munceasca in interesul nostru si al tarii, dar care nu fac decat sa lupte pentru putere.

Nu sunt un crestin practicant si nu mai merg de ceva vreme la biserica din motive care nu acum trebuie dezvoltate. Ma trezesc in fiecare week-end in zgomotul asurzitor al clopotelor bisericilor de cartier, mult prea multe si mult prea apropiate de cladiri, anulandu-mi toata investitia in geamuri termopan si izolatia fonica a peretilor.

Cu toate acestea, ii respect pe cei care in ciuda asaltului mediatic monden si al tabloidizarii vietii, si-au pastrat credinta intr-o institutie care de prea multe ori a dezamagit prin tendinta de capatuiala si agonisire. Nu cred ca avem nevoie de o biserica bogata cu enoriasi saraci, care din tot putinul sau mai aloca fonduri pentru cladiri grandioase si masini de lux.

Singurul motiv pentru care nu mi-am pierdut credinta si nu am devenit ateu se datoreaza intalnirii cu cativa oameni deosebiti, care au reusit sa-mi arate ca dincolo de sutana se afla suflete mari si credinta si mai mare. I-am cunoscut si am vorbit cu parintele Paraianu sau IPS Iustinian, dar cel care m-a convins ca ortodoxia este o stare de spirit si nu o ideologie a fost Bartolomeu Anania, mitropolit, filozof erudit si OM.

Asemenea majoritatii concetatenilor mei, voi petrece Sarbatorile Pascale in familie. E o traditie venita din copilaria mea, o cutuma potrivit careia de Pasti ne adunam toti acasa pentru a ne cinsti si onora parintii si bunicii. Imi aduc aminte de mirosul de cozonac, sunca fiarta si rulada cu oua, de mama care fredona in bucataria in care, desi uneori nu se gasea nimic in magazine, fierbeau totusi oalele cu supa si sarmale.

Nu stiu unde gasea carne si faina, ulei si zahar, stiu doar ca am avut nopti in care stateam cu ea, uzi si zgribuliti, in spate la complexul de pe Karl Marx, pentru a mi se arunca un tichet mizerabil cu alimente de baza. Imi aduc aminte de tata, santierist obosit si muncit, care pleca in zori si venea noaptea pentru ca in acea perioada se construia orasul.

Pe atunci Baia Mare se termina cu gara aflata in zona unde acum e agentia Tarom (fostul Aschiuta), stufarisul din vest, unde mai apoi a venit unitatea de tancuri, cartierele muncitoresti Grivita si CFR, iar dincolo de Sasar era zona celor „Zece Case”, dupa care urma papuris pana sub stanca lui Pintea.

Cu toata saracia si lipsurile materiale, in copilaria mea, de Pasti copiii aveau hainute noi, tinerii purtau camasi albe cu gulerul rasfrant pe sacou, fetele rochii inflorate si sandale rosii, iar batranii scoteau de la naftalina jiletca roasa de molii, palaria si bastonul din lemn de tec. Orasul mirosea a oua rosii, parfum cu 2 lei tip “masinuta” si cozonac cu mac si nuca, iar pe strazi se auzeau chichote de ras nevinovat si o anume efervescenta decenta care a disparut in timp.

Mergeam la stropit la neamuri si la vecinii care ma intrebau de notele de la scoala, de sanatatea bunicii si a familiei, facandu-se ca nu observa sacoul intors pe dos si usor ros la coate, pantofii lustruiti cu crema Guban si scuipat, ramasi de la un frate mai mare. Baimarenii alcatuiau o mare familie, unita si respectuoasa.

De pastele catolic si reformat, vecinul ortodox nu-si batea covoarele, evreul din centru saluta ridicandu-si palaria, nu existau atatea secte si culte, atatia pastori si frati supreveghetori, atatea regate ale Domnului si femei cu batic in cap.

De pastele ortodox, catolicii ii primeau in case pe tinerii romani care jinduiau dupa o Szuszana cu par blond, ochi albastri codati si buze pline si rosii, acceptand fara fatalism ca amestecarea natiilor nu este o crima de les majestate. Nu aveam internet si facebook, ne trimiteam  felicitari cu iepurasi si sfinti pictati naiv, ne vizitam rudele acasa si nu trimiteam un email, cu text copiat de pe site-uri impersonale cu continut hilar si patetic. Oamenii isi vorbeau, comunicau si se respetau ca membri ai unei comunitati in care nu era foarte important cine era primar sau prim secretar la partid ci… cine erau vecinii de bloc si de strada.

Mi-e dor de Sarbatorile Pascale ale copilariei mele, de generatia de la care am invatat ca dincolo de ambitie, pozitie sociala si un titlu, conteaza mai mult respectul, onoarea si demnitatea de om si membru al comunitatii. PASTE FERICIT BAIMARENI!

Cato CENZORUL

Print Friendly, PDF & Email
Reclame home 3
Reclame home 3
Reclame home 3

Related posts

1 Comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2