Imaginea dezolantei. Sportul scolar baimarean, in moarte clinica. Responsabili: Primaria si conducerile scolilor

Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2

Aceasta este imaginea simbol a sportului scolar baimarean, in anul 2019. Un cocostarc din metal de care se tine vitejeste o bucata de placaj umflat de ploaie. Inelul i-a cazut (foarte sugestiv) demult, ca doar nu mai e la prima tinerete. Noroc cu speranta tinuta vie de curcubeul festit pe gardul cenusiu ce desparte curtea scolii de lumea ceva mai civilizata. Si daca am avea doar aceasta monstruozitate ca un exemplu izolat si rarisim, poate ne-am rezuma la a constata si gata, incredintati fiind ca foarte curand locul cocostarcilor muceziti va fi luat de un teren de sport multifunctional, cu suprafata sintetica.

Desigur, nu vom vedea prea devreme asa ceva. Dupa cum nu vom vedea nici rezultate sportive deosebite la nivel scolar si, implicit, nici la echipele de seniori. Vom ramane aceiasi talentati anonimi, suporterii de suflet ai echipelor locale cu sportivi importati din Brazilia sau Fiji. Pentru ca pe acolo, probabil, curtile scolilor nu sunt inchise in afara orelor, iar copiii pot bate mingea oricand doresc.

Ne miram ca nu mai avem campionii de odinioara. Ca rezultatele de acum cateva decenii intarzie sa reapara. Insa nu e evident ca daca nu ai o infrastructura sportiva macar decenta, baza de selectie va ramane extrem de redusa? Pentru ca tinerii nu mai practica sportul ca si acum cateva decenii, cand cei mai multi rostogoleau o loabda in curtea scolii. Miscarea avea caracter universal. De la datul cu bicicleta in jurul blocului si pana la micile competitii de cartier, totul era antrenant, era viu. Acum, copiii trebuie sa sara gardul scolii pentru a putea suta la poarta sau arunca la cos, fiind mereu atenti sa nu fie surprinsi de vreun politist local care mai bantuie prin zona.

Curtile scolilor nu vor naste peste noapte mari campioni, dar cu siguranta, inchise fiind, vor reduce mult sansele orasului de a avea sportivi foarte buni, singura alternativa fiind cluburile, in mare parte private, sustinute financiar, in cele mai multe cazuri, de parintii care platesc inchirierea bazei sportive si achita onorariul antrenorilor. Autoritatile locale au o mare vina pentru aceasta situatie. Anul trecut, Consiliul Local a semnat actul de deces al sportului juvenil baimarean, votand tarife pentru inchirierea terenurilor de sport din curtea scolilor. Va vine sa credeti ca pentru un petec de asfalt si doua porti macinate de rugina amatorii cu pretentii de administratori ai orasului au avut tupeul sa ceara si bani? De aia i-am trimis acolo, sa conduca un SRL (care, evident, nu incaseaza banii visati, pentru ca, repetam, copiii sar gardul) sau sa vina in sprijinul comunitatii?

Revenind la panoul expandat din imaginea de mai sus, precizam ca obiectivul poate vizitat in curtea Scolii “Avram Iancu” (fosta nr. 4), langa Universitate. Tot acolo puteti contempla si alte mostre de buna administrare a unui teren sportiv. Celalalt panou arata ceva mai proaspat, avand marea sansa de a fi dotat cu un inel. Suprafata de joc e de pe vremea cand arhitectii orasului proiectau “Cartierul Sasar”, pietricelele negre presarate din loc in loc amintind de faptul ca terenul a fost candva asfaltat. In rest, doar pietris si bolovanis, exact ce trebuie pentru un teren de sport autentic.

Spre deosebire de alte curti de scoala, aici nu trebuie sa platiti bilet, astfel ca in zona aveti oportunitatea de a admira terenurile de sport ale fostului Liceu 7 (in prezent, Scoala Primara Alexandru Rusu), transformate in depozit de materiale de constructii, ca un viu exemplu spre incurajarea copiilor si tinerilor catre miscare si alte activitati benefice organismului.

Felicitam pe aceasta cale conducerile unitatilor de invatamant pentru stadiul avansat de degradare in care au ajuns terenurile de sport din curtile scolilor, precum si pe administratorii orasului (23 de iresponsabili dirijati de un expert in manipulare), de la care asteptam alte hotarari inteligente de stimulare a pasivitatii si de raspandire a obezitatii in randul tinerilor, precum si pedepsirea drastica a obraznicilor care continua sa creada ca in curtea scolii pot alerga in voie, asa cum si parintii sau profesorii lor au facut mereu, pe vremea cand erau de varsta lor.

Ciprian DRAGOS

 

Reclame home 1
Reclame home 1
Data curenta: ’23/05/2019’

Related posts

1 Comment

  1. Natalia

    trist dar adevarat…
    si nu putem face nimic, oricat ne-am revolta noi.. nimeni nu poate fi tras la raspundere, nimeni nu este responsabil, toti ridica din umeri…cativa decid…ca de obicei fara reposnsabilitate si fara REPERCURSIUNI asupra lor, doar asupra noastra.

    Reply

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *