Inca un episod din “ortodoxizarea fortata a patriei”, tocmai in Baia Mare. Cui prodest?

PNL

Sunt agnostic de la 14 ani. De cand un protopop reformat nu a reusit sa ma convinga ca exista cunoastere spirituala. Am cautat in timp, fara a face un scop din asta, raspuns si in alte doctrine religioase. Tot in zadar. Am avut o tresarire de simtire cand l-am cunoscut si am vorbit cu Mitropolitul Bartolomeu Anania. O anumita perioada m-am incadrat in matricea agnosticului spiritual. Dar mi-a trecut foarte repede, din cauza experientelor din viata de zi cu zi.

Orice om poate trai si fara indoctrinarea religioasa. Ajunge cea publica facuta de politicieni imorali, indivizi josnici care-si tradeaza nevestele, partidul, alegatorii si credinta. Mai ales ca nu exista diferente majore intre povestasii in costume Hugo Boss si cei care poarta epitrahilul si felonul. Caci fiecare in parte si toti impreuna urmaresc aceleasi scopuri lumesti, imbogatirea cat mai grabnica din visteria publica a statului darnic, alimentata cu banii credinciosilor.

In Romania de azi, unii construiesc palate administrative, ceilalti catedrale si biserici. Ambii isi trag in paralel case cu etaj si cabane de vacanta. Unii din dijmuirea contractelor publice acordate cu dedicatie, ceilalti din donatiile publice provenite de la institutiie statului, la care se adauga si contributiile oamenilor. Principiul este asemanator, difera doar retorica si mesajul. Demnitarul spune: “Iti dau contractul/contractele iar tu imi faci o casa. Fara zarva, fara tam-tam si fara sa bati din gura. Taie din profitul tau pe care am avut eu grija sa-l umflu!”. Slujitorul Domnului, fie el diacon, preot de mir sau ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, graieste catre antrepenor: “Fiule, pe langa sfanta biserica trebuie si slujitorul altarului sa aiba un loc al lui. Doua bascule duci la casa Domnului si una la casa slujitorului Domnului. Sa grijesti de socoteala, iar cu munca sa fii harnic. Fiind mai mica, doar vreo 250 metri patrati, casa slujitorului trebuie terminata prima.”

Aristocratia rurala romaneasca ajunsa “clasa politica” are reguli solide, mostenite din tata in fiu, mult mai puternice decat ale masonilor, Este de neconceput ca omul ajuns odata demnitar sa iasa din functie rupt in cur ori sa stea la apartament toata viata. E semn ori de prostie, ori de nevolnicie. Cat despre slujitorii din altare, fala trebuie sa fie proportionala cu pozitia ierarhica. Omoforul si mantia trebuie sa fie tesute in fire de aur si argint, cu desene cat mai complicate, pretul osciland intre cateva sute si cateva mii de euro. Iar braul preotesc purtat de monahi, simbolic incinsi cu puterea adevarului spre mortificarea trupului prin asceza, are mai nou dimensiunea unei guri de canal in care si-au lepadat cinstea.

Un scenariu mizerabil cunoscut si tolerat de poporul complice sufoca tara care tace si trece pe langa “rastigniri”, facandu-si cruci. Romanul isi socoteste in gand pacatele, cele vrute si nevrute, si cu speranta in iertare, se face ca nu vede si nu aude. Doar ca sunt si nemultumiti, care, dupa ce i-au facut casa “sfintitului”, s-au trezit taxati si ei la o cununie sau pomana, ca orice amarastean de rand. Si atunci vorbesc si spun… unde, ce, cum si cat au costat toate cele. Dar cum majoritatea procurorilor au si ei pacate lumesti care trebuie iertate, iar unii dintre politisti si-au spurcat birourile cu treburi necurate, nadejdea celor putini si drepti sta in a doua venire al lui Hristos.

Caci s-ar putea totusi sa vina vremea cand armata purtatorilor de anterie sa fie prima judecata si pedepsita, fiecare pentru faptele sale, cunoscute si necunoscute, dupa cum le scria Apostolul Pavel crestinilor din Galatia : „Si faptele firii pamantesti sunt cunoscute si sunt acestea: preacurvia, curvia, necuratia, desfranarea, inchinarea la idoli, vrajitoria, vrajbile, certurile, zavistiile, maniile, neintelegerile, dezbinarile, certurile de partide, pizmele, uciderile, betiile, imbuibarile si alte lucruri asemanatoare cu acestea. Va spun mai dinainte, cum am mai spus, ca cei ce fac astfel de lucruri nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu”.

Am scris aceste randuri revoltat de noul abuz prin care cineva si-a permis sa imi incalce drepturile, blocand orasul cu procesiunea de duminica, adunatura patetica la care au fost doar cateva zeci de credinciosi si un batalion de cadelnitari, cot la cot cu vedetele politice locale. Mai bine se organiza, dupa traditie, impanatul boului”. Un obicei stravechi, in cadrul caruia, pe ulitele satului, un bou împodobit cu flori este dus la biserica si sfintit de preot. Ca boii avem destui…

SOMOGYI Attila

Print Friendly, PDF & Email
Reclame home 1

Related posts

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2