Incepand de luni, 16 martie, Romania intra in stare de urgenta din cauza raspandirii coronavirusului.
AGERPRES informeaza ca potrivit legilor si Constitutiei, in Romania pot fi dispuse, la nivel national si local, masuri cu caracter exceptional corespunzatoare unor situatii exceptionale: starea de alerta, situatia de urgenta, starea de urgenta si starea de asediu.
Starea de alerta este o masura de preventie instituita la nivel local si judetean, pentru a avertiza populatia cu privire la o stare de urgenta si pentru a inlatura producerea unei situatii de urgenta.
Situatia de urgenta este acel eveniment exceptional, cu caracter nonmilitar, care prin amploare si intensitate ameninta viata si sanatatea populatiei, mediul inconjurator, valorile materiale si culturale importante, iar pentru restabilirea starii de normalitate sunt necesare adoptarea de masuri si actiuni urgente, alocarea de resurse suplimentare si managementul unitar al fortelor si mijloacelor implicate.
Starea de urgenta reprezinta ansamblul de masuri exceptionale de natura politica, economica si de ordine publica aplicabile pe intreg teritoriul tarii sau in unele unitati administrativ-teritoriale in doua situatii diferite: daca exista unele pericole grave actuale sau iminente privind securitatea nationala sau in cazul unor calamitati care fac necesara prevenirea, limitarea sau inlaturarea urmarilor unor dezastre.
Starea de urgenta si starea de asediu sunt masuri exceptionale ce pot fi instituite de catre Presedintele Romaniei, prin decret, cu incuviintarea Parlamentului.
Starea de urgenta
Starea de urgenta este reglementata de Constitutia Romaniei, de Legea nr. 453 din 1 noiembrie 2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul starii de asediu si regimul starii de urgenta si de Ordonanta de Urgenta nr. 21/2004 privind Sistemul National de Management al Situatiilor de Urgenta.
Potrivit articolului 93 din Constitutie – „Masuri exceptionale”, Presedintele Romaniei poate institui, ca masura exceptionala, starea de urgenta in intreaga tara sau in unele unitati administrativ-teritoriale. Presedintele trebuie sa solicite Parlamentului incuviintarea instituirii starii de urgenta, in cel mult 5 zile de la luarea acesteia. In cazul in care Parlamentul nu se afla in sesiune, el se convoaca de drept in cel mult 48 de ore de la instituirea starii de asediu sau a starii de urgenta si functioneaza pe toata durata acestora.
Legea nr. 453 din 1 noiembrie 2004 completeaza prevederile constitutionale, definind termenul de stare de urgenta precum si conditiile in care aceasta poate fi instituita.
Starea de urgenta reprezinta, conform Legii nr. 453/2004, ansamblul de masuri exceptionale de natura politica, economica si de ordine publica aplicabile pe intreg teritoriul tarii sau in unele unitati administrativ-teritoriale. Acest set de masuri exceptionale se aplica in doua situatii diferite: daca exista unele pericole grave actuale sau iminente privind securitatea nationala sau functionarea democratiei constitutionale sau in cazul producerii unor calamitati care fac necesara prevenirea, limitarea sau inlaturarea urmarilor unor dezastre.
Situatia de urgenta este definita, de Ordonanta de Urgenta nr. 21/2004, ca fiind acel eveniment exceptional, cu caracter nonmilitar, care prin amploare si intensitate ameninta viata si sanatatea populatiei, mediul inconjurator, valorile materiale si culturale importante iar pentru restabilirea starii de normalitate sunt necesare adoptarea de masuri si actiuni urgente, alocarea de resurse suplimentare si managementul unitar al fortelor si mijloacelor implicate.
Starea potential generatoare de situatii de urgenta reprezinta acel complex de factori de risc care prin evolutia lor necontrolata si iminenta amenintarii ar putea aduce atingere vietii si populatiei, valorilor materiale si culturale importante si factorilor de mediu.
Starea de urgenta se instituie pe o perioada de cel mult 30 de zile, potrivit art. 5 din Ordonanta de urgenta nr. 1/1999.
La instituirea starii de urgenta, unele atributii ale administratiei publice centrale de specialitate si ale administratiei publice locale trec in competenta autoritatilor militare si a altor autoritati publice centrale, prevazute in decretul de instituire a starii de asediu sau de urgenta.
Pe durata starii de urgenta, instituita ca urmare a producerii unor calamitati sau dezastre, gestionarea masurilor dispuse revine Sistemului National de Management al Situatiilor de Urgenta, sub conducerea ministrului Administratiei si Internelor si in coordonarea prim-ministrului, asa cum prevede art. 19 din Legea nr. 453/2004.
Pe durata starii de urgenta sunt interzise limitarea dreptului la viata, cu exceptia cazurilor cand decesul este rezultatul unor acte licite de razboi, tortura si pedepsele ori tratamentele inumane sau degradante, condamnarea pentru infractiuni neprevazute ca atare, potrivit dreptului national sau international, precum si restrangerea accesului liber la justitie, potrivit art. 3 din OUG 1/1999. De asemenea, pe durata starii de urgenta, exercitiul unor drepturi si libertati fundamentale poate fi restrans, cu exceptia drepturilor omului si libertatilor fundamentale, numai in masura in care situatia o cere si cu respectarea art. 53 din Constitutia Romaniei, republicata.
Totodata, conform OUG nr. 1/1999, autoritatile civile si militare trebuie sa aplice o serie de masuri exceptionale printre care: sa limiteze sau sa interzica circulatia vehiculelor sau a persoanelor in anumite zone ori intre anumite ore si sa elibereze, in cazuri justificate, permise de libera circulatie; sa efectueze razii; sa exercite in mod exclusiv dreptul de a autoriza desfasurarea adunarilor publice, a manifestatiilor sau marsurilor; sa evacueze din zona supusa regimului starii de asediu sau de urgenta persoanele a caror prezenta nu se justifica; sa dispuna inchiderea temporara a unor statii de distribuire a carburantilor, a unor restaurante, cafenele, cluburi, cazinouri, sedii ale asociatiilor si ale altor localuri publice; sa interzica circulatia rutiera, feroviara, maritima, fluviala si aeriana pe diferite rute; sa dispuna rationalizarea alimentelor si a altor produse de stricta necesitate.
ZiarMM