De parca nu existau destul motive sa invrajbeasca natia debusolata, politicienii au decis sa-si legitimeze imoralitatea personala si publica prin votul popular al mediocritatii ce defineste democratia noastra fragila. O amenintare inexistenta asupra familiei traditionale a fost inventata si promovata de o asociere dubioasa de oengisti frustrati, impinsi in fata de ambitiile Bisericii Ortodoxe Romane, afectata de multiplele scandaluri care au cutremurat clerul.
Daca in Occidentul civilizat, bisericile sunt goale, marea lor majoritate fiind utilizate ca muzee sau transformate in moschee, in Romania centenara, fenomenul exodului credinciosilor este inca in plina desfasurare, mii de preoti fiind nevoiti sa tina slujbe doar in fata moastelor si a varstnicilor abandonati de familiile emigrate. Exceptand mediul rural, unde oamenii mai merg duminica la slujba (dar ce altceva ar putea sa faca in satele pustii si depopulate?), in orase, sunt tot mai putin batrani capabili sa se tarasca pana la lacasele de cult, din cauza bolilor, a foamei si a neputintei.
Ramasa fara obiectul muncii, preluarea in administrare, evident contra cost, a centrelor sociale mergand mai greu decat se dorea, clerul s-a mobilizat, pornind pe urmele apostolilor, in frunte cu ierarhii, intr-un vajnic demers electoral de natura a scoate romanii din case. Dar nu pentru a merge la slujba religioasa, ci la votul care trebuie sa consfinteasca adevarul biblic al perpetuarii speciei umane si desfiintarea pentru totdeauna a teoriei darwiniene. Folosind false lozinci de natura a genera stari emotionale profunde si cu o retorica incoerenta, se fac trimiteri patetice la cei doua mii de ani de crestinism ai poporului roman, la moralitatea ortodoxa si pericolul la care este supusa existenta familiei traditionale.
Si asta in timp ce clasa politica, prin intermediul tonomatelor semidocte, creeaza o imagine armaghedonica privind viitorul natiei, dand o dimensiune cosmica unei probleme de importanta secundara. Prin toate aceste demersuri, cetateanului credul si analfabet functional i se induce ideea certa, din amvon, de pe strada sau din studiourile aflate in faliment sau insolventa, ca spre granitele Romaniei se indreapta o hoarda barbara de homosexuali si lesbine, finantata de Uniunea Europeana, decisa sa infieze prin forta zecile de mii de copii institutionalizati in centre sociale sau sistemul maternal, abandonati de barbatii si femeile care alcatuiesc familia ortodoxa, catolica sau protestanta traditionala.
Iar cetateanul, simtindu-se marginalizat, inutil si inactiv civic, dispretuit si umilit de puternicii zilei, se considera brusc important si necesar, un vajnic luptator in cruciada crestina moderna, de parca ar urma sa voteze impotriva intrararii Romaniei in razboi sau revenirea la monarhie. Aceasta este falsa realitate prezentata de mercenarii din mass-media, adevar inventat si scos la iveala de sub altare imaculate, cosmetizat printr-o retorica patriotarda desueta, in miros de smirna si tamaie importata din China.
Am participat la toate consultarile electorale si inainte, si dupa 1990. Nu am lipsit niciodata si nici nu voi lipsi, a vota fiind nu doar un drept, ci si o mare obligatie civica, intr-o tara in care prea multi oameni politici manipuleaza o populatie aflata in degringolada, in intentia de a acoperi putoarea banilor murdari obtinuti prin hotie si curvasarai. In schimbul marii manipulari publice a turmei habauce si a indreptarii ei spre urnele de vot, dregatorii cu moralitate dubioasa si haremuri ascunse vor plati factura prozelitismului politic, directionand si mai multi bani publici catre construirea si finalizarea de noi lacasuri de cult, spre slava si imbuibarea sutanelor corporatiste.
Eu inca mai astept validarea prin renumarare si punerea in aplicare a deciziei referendumului din 2009, ce stabilea, prin vointa poporului, Parlament cu 300 de membri, dar si respectarea legislatiei romane si europene. Caci sa fim corecti si obiectivi, romanii nu au fost luati cu arcanul si dusi la Bruxelles, nici rapiti sau momiti in paradisul occidental. Noi am vrut, si uneori ne-am caciulit, am implorat si ne-am lacomit cu gandul la visteria comunitara. Nu se poate aplica dubla masura, noi nefiind nici calicii lumii, nici o tara din lumea a treia, ci o natie care-si sarbeaza Centenarul. Din pacate, unii blestamand, altii in genunchi si cei mai multi dezamagiti de mizeria fizica si morala in care traim.
SOMOGYI Attila
