MARAMUREȘ – Tradiții care dispar și unele care reînvie datorită turismului

În Maramureș, multe dintre tradițiile care existau pe vremea bunicilor noștri au dispărut. Făcutul fânului este una dintre ele. De la final de lună mai, oamenii ies la cosit, e adevărat nu cum o făceau pe vremuri, când toată lumea era la adunat de fân, fiecare petec de pământ fiind cosit și îngrijit. Nu ca și acum, când întregi terenuri cândva folosite zac în paragină și se împăduresc. Dispar poteci care cândva erau folosite de oameni, acum sunt pline de tufe și arbuști. Nu există zonă în Maramureș unde să nu avem terenuri nelucrate de ani de zile. Iar motivele sunt simple – fie proprietarii sunt bătrâni și nu le mai permite condiția fizică, fie urmașii nu sunt interesați de a lucra acest pământ. Nu se mai cosește cu coasa, acum maramureșenii s-au mecanizat. Nu mai folosim caii și căruța, acum avem tractoare și mașini de teren.

„Înainte se lucra fiecare teren. Ne adunam vară de vară oamenii la fân, era veselie, fiecare știa că e vremea fânului. Acum nu mai vezi pe nime`. Nu se mai lucrează pământul ca pe vremuri și e păcat. Nu se mai cresc animale ca pe vremuri, acum toată lumea folosește cositoarea, nu mai găsești oameni la coasă dacă ai nevoie. Iar dacă găsești, pretențiile sunt mari. Nimeni nu lucrează dacă nu e plătit bine, chiar dacă poate nu-și merită banii. Lumea e în schimbare”, ne spune Ioan H., gospodar din Moisei.

Și totuși avem un lucru bun – Pare a reînvia tradiția prelucrării lemnului. Tot ce se construiește ca unitate turistică pentru cazare se face din lemn. Sau și cu lemn. Asta caută turistul care vine în Maramureș. Nu mai avem toalete în fundul curții, acum avem toalete după standarde moderne. Se fac din nou porți de lemn maramureșene. Dar la fel de real este și faptul că Maramureșul încă are mult kitsch de care obligatoriu trebuie să scape dacă vrea turism de calitate. Însă nu va fi ușor.

Ce ar mai fi de admirat este că încă avem sate unde duminica, cel puțin, ai ocazia să vezi portul tradițional din Maramureș în toată splendoarea lui. Și oamenii poartă cămeșa și năframa pe cap cu mare mândrie.

Dragoș HOJDA

Distribuie articolul
Adaugă un comentariu