Marturii din inchisorile comuniste: Cum au sarbatorit detinutii Invierea Domnului in mina din Baia Sprie

Reclame home 1
Reclame home 1
Reclame home 1

In timpul regimului comunist, o parte din elita tarii a fost nimicita prin inchisorile tarii prin diferite metode, insa multi dintrei cei inchisi au iesit vii de acolo.

Unul din locurile de exterminare a fost si mina orasului Baia Sprie. In ciuda regimului de teroare, detinutii care s-au aflat aici in anul 1954 au sarbatorit Invierea Domnului intr-un mod atipic.

Mai jos, redam o parte din marturisirea preotului Nicolae Grebenea aparuta in cartea „Amintiri din intuneric”:

Se apropiau Sfintele Pasti, Invierea Domnului nostru Iisus Hristos. Cugetam la acest mare si sfant praznic. In iconomia mantuirii, Domnul a randuit sa-i premearga Patima, chinurile, jertfa cea izbavitoare Invierii. Trebuia si noi sa trecem prin focul suferintei ca sa ne curatim si apoi sa asteptam Invierea.

Detinutii nostri lagaristi erau vazuti tot mai des in atitudini de meditatie si rugaciune. Cu fumul lampilor de carbid, in abataje sau pe stancile de pe galerie, faceau pe pereti cruci, unele mai mari pana la o jumatate de metru, altele mai mici.

– E semnul izbavirii, parinte, si noi vrem sa-l vedem peste tot, spuneau. Noi suntem crestini si credem ca si de la Crucea Domnului putem primi un ajutor.

In saptamana Patimilor, unii detinuti au zis:

– Ce-ar fi, parinte, ca la Sfintele Pasti sa facem o slujba in mina? Sa serbam si noi Invierea!

– Nu e permis, dar, daca doriti, sa incercam sa o facem. Pastrati discretia, ca sa nu auda agentii turnatori.

De la om la om au fost anuntati cei ce trebuiau sa participe la slujba, caci de unii ne temeam sa-i anuntam. Cu o bucurie ascunsa se astepta Ziua Invierii.

Veni Vinerea – ziua marii si Sfintei Patimi – si administratia ne-a dat dupa ciorba cea mai buna mancare. Dar detinutii au preferat sa posteasca. Unii n-au vrut sa primeasca friptura. Eu am primit-o si am pastrat-o pentru ziua Invierii. Niciodata nu s-a mai dat friptura. Dar de acum se va da si in viitor in Vinerea Patimilor la detinuti sa se „spurce” cu mancari de dulce.

La orizontul 12 unde lucram eu, la 560 de metri adancime, mai lucra si preotul Valeriu Antal si diaconul Teodor Bej. Ne-am inteles impreuna cu bucurie si entuziasm. Am intrat seara in mina, in noaptea Pastilor. Cei anuntati stiau ce va fi. Mai inainte de ora 12:00 noaptea s-au tras „clopotele”. Cum?

Niste sfredele legate unul de altul in pozitie verticala erau ciocanite cu un alt sfredel si sunetul trecea de la unul la altul incat aveai impresia ca sunt chiar niste clopote adevarate. Tragerea „clopotelor” era anuntul ca oamenii sa coboare pe galerie la locul stabilit pentru sfanta slujire. Din toate partile coborau oamenii cu lampile de carbid aprinse si luau loc.

Noi preotii nu aveam nici sfintele odajdii, nici sfintele vase, ci eram in salopete si opinci. Asa am inceput slujirea.

Am cerut tuturor sa se stinga lampile. Apoi s-a aprins lampa parintelui Antal care a strigat:

„Veniti de luati lumina!” toti si-au aprins lampile. Slujba a continuat cu un avant sublim.

Din toate piepturile rasuna cantecul de slava: „Hristos a inviat!” Slujba era ascultata in genunchi. Memoria exceptionala a diaconului Bej ne-a inlesnit sa cantam mai toate cantarile atat de frumoase ale utreniei Invierii.

Pe la mijlocul slujbei, veni spre noi seful informatorilor, capitanul de jandarmi Petrescu, detinut ca si noi. El fusese prins de camarazii lui de camera ca facea marea „crima” ca se roaga cu patura trasa peste cap. A fost putina tresarire cand a fost vazut ca vine. Colegii de slujire m-au intrebat:

– Ce facem?

– Continuam, am raspuns.

Si Petrescu vazand linistea noastra nu a indraznit sa zica nimic si s-a asezat in liniste printre ceilalti ascultand pana la capat sfanta slujba. Apoi toti s-au retras la locurile lor de munca. (…)

La iesirea din mina, in lift toti cantau „Hristos a Inviat”, desi ofiterii lagarului si paznicii ne asteptau afara si erau vazuti.

Bucuria era pe fetele lor si nimic nu i-a putut opri. Nu au avut neplaceri dupa aceea pentru slujba aceasta.

Vlad HERMAN

Foto: anomismia.wordpress.com

Print Friendly, PDF & Email
Reclame home 3
Reclame home 3
Reclame home 3

Related posts

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2