Migrarea celulara: Celulele sunt foarte bine organizate si isi aleg un ‘lider’

Atunci cand migreaza in mod colectiv, celulele se organizeaza si chiar isi gasesc un ‘lider’, adoptand un comportament apropiat de cel al pestilor, conform Agerpres.

Migrarea colectiva a celulelor in organism adopta un comportament extrem de particular, apropiat de cel al unui banc de pesti sau al unui stol de pasari, releva un studiu realizat in colaborare de fizicieni si biologi de la Consiliul National pentru Cercetare Stiintifica (CNRS) si echipa INSERM de la Institutul Curie, potrivit publicatiei franceze Le Nouvel Observateur.

Migrarea colectiva a celulelor in organism adopta un comportament extrem de particular, apropiat de cel al unui banc de pesti sau al unui stol de pasari. Acest lucru a putut fi constatat in urma unui studiu realizat in colaborare de fizicieni si biologi de la Consiliul National pentru Cercetare Stiintifica (CNRS) si echipa INSERM de la Institutul Curie, precizeaza saptamanalul francez mentionat.

Migrarea celulara constituie capacitatea anumitor celule de a se misca in mediul lor. Ea este esentiala pentru numeroase procese psihologice si poate fi dereglata in anumite contexte patologice.

Aceasta migrare este indispensabila pentru dezvoltarea embrionara si cicatrizarea ranilor. Insa, ea vizeaza de asemenea diseminarea celulelor tumorale si formarea de metastaze, la distanta de tumori. Atunci cand mirarea angajeaza mai multe celule, ea este considerata colectiva.

In cadrul unitatii de psiho-chimice de la Institutul Curie, cercetatorii au studiat, integrand puncte de vedere ale biologiei si fizicii, migrarea celulelor care interactioneaza intre ele. ‘De formatie fizician, colaborez de mai multi ani cu echipa de biologi a lui Jacques Camonis’, explica Pascal Silberzan, unul dintre autorii studiului si seful de echipa al unitatii ‘Psiho-Chimie Curie’.

Potrivit studiilor publicate duminica, 23 februarie, in revista Nature Cell Biology, cercetatorii au putut observa in vitro formarea unor ‘degete’ de migrare, compuse de un numar situat intre 30 si 80 de celule, in timpul unei deplasari colective. Aceste ‘degete’ le permit celulelor sa antreneze cu sine tesutul lor de origine, pentru a acoperi o suprafata libera. ‘In acest caz, celulele dobandesc un comportament mecanic colectiv, care castiga teren asupra comportamentelor celulare individuale’, explica Pascal Silberzan.

‘Migrarile celulare reproduc comportamente colective foarte bine coordonate, foarte coerente. Sunt exact aceleasi miscari ca cele ale unui banc de pesti sau ale unui stol de pasari migratoare’, precizeaza cercetatorul. Potrivit acestuia, ‘modelele teoretice utilizate pentru a studia miscarile acestor animale functioneaza la fel de bine pentru a decripta miscarea celulelor’.

Insa, un fenomen cu adevarat surprinzator este acela ca ansamblul celulelor o imping pe una dintre ele sa preia conducerea migrarii. Respectiva celula creste, nu se mai divizeaza si conduce cursa: este celula-lider.

‘Aceasta celula exercita o forta extrem de importanta asupra celulelor care o urmeaza si le atrage in miscarea sa. In vivo, se poate crede ca aceasta celula joaca un rol identic, fie pentru a cuceri alte tesuturi in cazul unor celule tumorale, fie pentru a coloniza noi spatii in embrion’, explica Myriam Reffay, doctoranda a echipei conduse de Pascal Silberzan in momentul studiului.

Insa cooperarea celulelor intre ele merge si mai departe, deoarece ele formeaza in comun o structura contractila (un veritabil ‘cablu’) pluricelulara de-a lungul ‘degetului’ de migrare. Rolul sau este de a impiedica alte celule sa preia rolul de lider in aceste ‘degete’ si sa plece in alte directii. Astfel, grupul celulelor ‘se ierarhizeaza’ in: celula-lider, celulele protectoare si celulele ‘urmaritoare’.

Acest tip de migrare, putin studiata pentru moment, poate fi, cu toate acestea, frecvent observata in timpul dezvoltarii de tumori epiteliale, cele mai frecvente tumori ale pielii, ale mucoaselor sau glandelor. Prin urmare, este primordial ca aceste mecanisme sa fie intelese mai bine. Printr-o mai buna stapanire a acestor mecanisme, ‘se va putea eventual impiedica formarea acestor structuri in tumori’, conchide Pascal Silberzan.

Print Friendly, PDF & Email
Reclame home 2
Reclame home 2

Related posts

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Reclame home 1