NEPLĂCUT – Bisericile UNESCO din Maramureș, între lacăte și publicitate inexistentă

Maramureșul are biserici UNESCO. Și atât. Nici astea nu sunt puse în valoare așa cum ar trebui. În căutarea monumentelor prea putin cunoscute din Maramureș, ne-am oprit preț de câteva minute weekendul trecut la Biserica de lemn aflată în Patrimoniul Mondial UNESCO din Budești, aflată în imediata apropiere a drumului județean care face legătura între Budești și Bârsana. Era weekend și atat. Un număr de telefon afișat la intrarea în biserică, dacă vroiai să vezi biserica. Dar și atunci, numai între orele 08-16. Dacă ajungeai după ora 4 după amiază, ghinion.

Turiști erau. Întrebau despre biserică, dar cine să le spună ce și cum?. Erau curioși să afle povestea bisericii de lemn, ce e cu acele cruci vechi amestecate cu altele moderne, de marmură. Întrebare și mai bună – ce caută crucile de marmură lângă un monument UNESCO? Cine e Pintea? Cum au ajuns zalele lui Pintea aici, la această biserică?

„Am auzit de biserica aceasta și am vrut să vedem ce e cu ea. Am auzit de zalele lui Pintea, dar am văzut ca e lacăt pe biserică. Am bătut atâta drum degeaba. E frumos ce am văzut, păcat că nu se face turism așa cum trebuie. Chiar am căutat suveniruri, ceva legat de locul acesta, dar nu am găsit nimic. Am fi vrut să avem o amintire de aici, ceva care să ne amintească că am fost pe aici”, ne-a spus Peter.

Aceeași poveste la cam toate bisericile de lemn din județ. La Bârsana, dacă vrei să vezi biserica de lemn din zona intersecției cu DJ186, spre exemplu, nu ai cu cine vorbi. E pustiu peste tot. Te întâmpină o statuie a Fecioarei Maria și atât. Nu e normal așa, dacă vrei turism. Degeaba ai zeci de pensiuni, dacă nu ai personal specializat. Degeaba vrei turism, dacă nu accepți ideea că trebuie să dezvolți idei, concepte și abia apoi să te bucuri de lauri. Și sunt multe biserici de lemn care nu sunt deloc cunoscute și poate e mai bine așa. La Săcel ai Moara lui Mecleș, proprietate privată, cică, cinci lei intrarea, dar nu primești bon fiscal. Dar e obiectiv turistic, musai de vizitat, cu care administrația locală se laudă. Probabil dă bine în reviste, fotografii făcute așa cum trebuie și cam atât. Nu e nimic spectaculos, plătești cinci lei ca să vezi o moară și atat. Nu ți se spune nimic, ce face moara aia, ce știe să facă, nu mai vorbim de limbi străine. Dar banii ți-i iau. Atâta contează – banii. Acesta este turismul din Maramureș. Și e păcat, ca nu se pune accent pe ceea ce ar putea înlocui mineritul ca număr de locuri de muncă sau ca importanță.

La Dragomirești, e Muzeul Țărăncii Române. Am nimerit când era plin de străini acolo. Bravo lor, li se explica ce și cum, ce înseamnă acest muzeu, de ce unicat în țară, ce-i cu acele oale puse pe un par și tot ce ține de frumusețea zonei. Deci se poate, dacă vrei și este cu cine. Mai departe găsim la Dragomirești panouri turistice puse la pământ, că, na, a fost reabilitat drumul județean. La Săliște, liniște. La Săcel, dacă vrei să ajungi la gară trebuie să întrebi localnicii, că nu e nimic nicăieri, ceva panou informativ iar apoi la Moisei deja lucrurile se schimbă. Deși se poate întotdeauna mai bine. Avem Monumentul Eroilor din Moisei și cam atât. Deși mai avem biserici de lemn, cimitir evreiesc etc. Asta cu cimitirele evreiești e o altă poveste. Sunt puțin cunoscute, mediatizate deloc, în afară de cel din Sighet.

Ar fi multe de spus despre cum nu se face turism în Maramureș, dar ne place să credem că se face.

Dragoș HOJDA

Distribuie articolul
Adaugă un comentariu