Obsesiile lui Chereches: A facut din Caravana Filmelor NexT un instrument de propaganda

Marele Partid Muncitoresc Roman a avut o evolutie interesanta, dupa lovitura de stat din 1947. Populata initial de oameni in esenta onesti, muncitori, calfe, targoveti, la care s-au lipit cativa suti, contrabandisti si alte categorii urbane certate cu legea, noul partid nu avea viziune si nici strategie. Ce sa te astepti de la lideri precum un ceferist fost ciocanar, un ucenic cizmar, un felcer fara diploma si o filatoare analfabeta? La ordinul activistilor sovietici educati la scoala Cominternului, in anii ’50, s-a declansat vanatoarea de intelectuali, singura categorie capabila sa aduca plusul de inteligenta necesar unei miscari politice fara doctrina. Revolutia culturala de tip sovietic din Romania a inceput la sate, clasa muncitoare eroica avand nevoie de sprijinul harnicei taranimi, concubinajul dintre ciocan si secera finalizandu-se cu avortarea viitoarei miscari comuniste.

Am facut aceasta succinta incursiune inapoi in timp, din dorinta de a va reaminti cateva aspecte din istoria recenta, adevaruri prea putin spuse si multe inca ascunse de activistii din linia a doua a Partidului Comunist si urmasii urmasilor acestora, aflati astazi in politica si administratie.

Initiativa cinematografului in aer liber nu este o inventie locala, ci o preluare, adaptare a unor practici comuniste rudimentare in Romania, specifice anilor ’50 si ’60. Copil fiind si exilat la bunici, in campia de vest, am fost martorul actiunilor de culturalizare si manipulare a maselor de tarani, la acea vreme recent dezmosteniti prin cooperativizarea fortata. Neexistand camin cultural sau locuinta boiereasca nationalizata, politrucii de la raionala de partid organizau lunar seri de propaganda in aer liber, in gradina de langa CAP.

Sefii colhozului local puneau la dispozitie un cearsaf alb spalat cu lesie, bine intins intre doi meri, iar din IMS-ul de la raion se descarca un fel de valiza/cutie cu muchii metalice, in care se afla aparatul de proiectie rudimentar si niste difuzoare mostenite parca de la batalia pentru Stalingrad.

Taranii erau somati din timp sa se prezinte la seara de proiectie, nefiind acceptate scuze sau motive de absenta. Doar cei grav bolnavi sau foarte batrani erau exceptati, in rest, activul local de partid format in mare parte din brigadierii de camp aduna turma de amarasteni si o manau in curtea colectivului pentru seara de culturalizare.

Imi aduc aminte ca ma luau bunicii cu ei si, in timp ce unii mai stateau pe banci facute din scanduri negeluite, marea majoritate stateam pe jos, in iarba si praful generat de arsita zilei. Programul era mereu acelasi, mai intai un fel de jurnal in care erau prezentate aspecte la zi din propaganda comunista, imagini de pe santiere si din uzine, comentate exaltat de redactori cu voci exersate.

Apoi urma inevitabilul film sovietic despre Revolutia din Rusia, Al Doilea Razboi Mondial si alte teme avand ca subiect central fosta exploatare a taranimii, asuprirea proletariatului si necesitatea realizarii revolutiei antiimperialiste. Filme precum „Umbrele stramosilor”, „Poienile Rosii”, „Zboara cocorii” sau ”Balada unui soldat” sunt doar cateva din titlurile care mi-au ramas intimparite in minte, nu pentru calitatea lor artistica exceptionala, ci pentru numarul mare de reluari pe care a trebuit sa le vad.

Evident ca imaginea depindea de cat era de intuneric si cum era amplasat proiectorul, pelicula se rupea de cateva ori pe seara si trebuia mereu lipita, sunetul venit din portavocele antice era harait si plin de paraziti, dar tovarasii organizatori erau perseverenti nu doar in a urmari sa nu dispara privitorii, ci si la discutiile purtate, posibil, impotriva partidului si sistemului, material de lucru pentru Securitatea Statului, sabia si scutul regimului.

Am facut aceasta parabola in timp, incitat de initiativele vintage, utilizate de primarul baimarean, ca mijloace de promovare a cultului personalitatii. O strategie construita pe exagerarea obiectivelor finalizate si minimalizarea sau chiar ascunderea adevaratelor probleme ale urbei. Dupa rezultatul penibil de la Ziua Picnicului, cand baimarenii nu au acceptat sa fie actori intr-un reportaj propagandistic (de admirat totusi straduinta echipei Pro Tv care a jonglat cu unghiurile de filmare, pentru a reduce impactul numarului ridicol de mic al participantilor), locatia Campul Tineretului trebuia valorificata in continuare, ca realizare epopeica a erei actuale.

Proiectia de film in aer liber a venit ca o manusa pentru cel dornic de a primi gloria semenilor, cu orice pret, fapt pentru care s-a aciuiat evenimentului, selfizandu-se, pana dincolo de limita deplorabilului, alaturi de spectatorii intinsi pe gazon. Sigur ca as putea specula existenta in apropiere a unui cinematograf in aer liber, loc unde in anii ’60, am vazut filmul Elena din Troia, care e drept ca azi se duce de paragina, desi cu costuri minime s-ar putea reabilita si viziona in conditii decente proiectii de film si spectacole live.
Si totusi… as fi putut chiar participa la o asemenea actiune „campeneasca”, numita Caravana Filmelor NexT Baia Mare, chiar daca in timpul proiectiei se auzea muzica restaurantelor din apropiere, sirenele ambulantelor si claxoanele taximetristilor. Dar nu o voi face niciodata, atata timp cat asemenea activitati sunt folosite in mod propagandistic, de orice politician sau sef din administratia publica locala.

Nu agreez aceasta prezenta publica agresiva, ostentativa! De ce trebuie cineva sa fie mereu remarcat si exagerat, scos din context si individualizat, urmat de fotografi si laudatori care posteaza imediat pe social media actiunile cuiva aflat in serviciul public? Cand va intelege un primar, presedinte de CJ, prefect, deputat sau senator ca a fi intr-o functie de demnitate publica nu-ti da dreptul sa invadezi viata comunitatii cu prezenta ta obsesiva? Ca nu ne intereseaza ce faci in timpul liber, unde mergi sa te rogi, pe cine aniversezi, nici macar cu cine si de ce te intalnesti.

Remarcabili sunt acei primari care nu fac praf si zgomot, bombardand viata publica a cetatii cu imaginea lor, cu declaratii de presa, iesiri publice in media etc. In Franta sau Olanda, 70% din locuitorii comunitatilor nu stiu cine este primarul si nici nu-i intereseaza. Acolo serviciile publice functioneaza, consiliul local isi vede de treaba, iar oamenii privesc primaria si activitatea ei ca pe o problema secundara a vietii de zi cu zi, mult mai putin importanta decat familia, viata culturala, artistica sau sportiva.

Si asta inseamna normalitate, dar acolo e posibil, pentru ca ei nu au trait in comunism si nu sunt alterati ca mentalitate de practicile propagandistice reactivate. Remarcabila afirmatia scriitorului motivational Wayne W. Dyer, care afirma ca: „Atunci cand proiectati sentimente de superioritate, asta primiti inapoi – ceea ce conduce la resentimente si, in cele din urma, la sentimente ostile”.

SOMOGYI Attila

Print Friendly, PDF & Email
Reclame home 2
Reclame home 2

Related posts

5 Comments

  1. maria

    Mai mult Cherecheș nu știe și nu poate. Nu poate depăși condiția lui de fiu de bani gata, crescut în această mentalitate formată de banul obținut ușor, devenit șmecheraș de cartier, traseist într-ale politicii, învârtitor de bani dubioși, nepriceput în administrația publică, manipulator de mase cu ajutorul jurnaliștilor compromiși.. Un panglicar negru în cerul gurii, răzbunător și ahtiat de cultul personalității, de magia puteri absolute. Nu degeaba i se spune la mișto Jesus. Gata în orice moment să jure strâmb chiar și pe mormântul tatălui său pentru atingerea intereselor faraonice. Acum, un individ speriat de spectrul pușcăriei. Speriat de pușcărie, comite fapte rele și mai multe, și mai grave. Un amărât de duzină… Ne mirăm de faptul că municipiul Baia Mare este un oraș mort? În ultimii cincisprezece ani, municipiul a avut doi primari penali care au învârtit doar șmecherii în folosul lor. Cine să dezvolte economia acestui oraș, dacă în fruntea lui sunt de atâta timp doar penalii?

    Reply
  2. cosmin

    dar mai da-l in …….,ce naiba se baga asta peste tot cu moaca aia de playboy smecher . Nu poti dle merge la un eveniment sau mainifestare ca dai peste tot de individul asta falos cu aere de fante. Tipului nu-i intra in cap ca orasul nu-i al lui, ca face ce face doar pt ca orasul e slab, pensionarii saraci cu mintea si DNA nu da cu el de toti peretii. M-am dus si eu la o asemenea manifestare si hop si asta acolo, mai rau ca scaiul de oaie. Lingaii iute i-au bagat microfonul in labele paroase si el incepe sa vorbeasca cu un sarm de golan despre cat iubeste el orasul, cum se sacrifica si alte tampenii. Da scoateti-l odata afara din viata publica, m-am saturat de primarul manelist. Apropos, de popa Pomohaci de ce nu zice nimic, doar sunt pretenari buni? Ha….cum faceau juma/juma?

    Reply
    1. banhidi

      ai mare dreptate cosmin… ce-i mult e mult… deja incepe sa devina obositor acest domn chereches cu prezenta lui non-stop peste tot.. baia mare seamana tot mai mult cu un oras din coreea de nord din acest punct de vedere…

      Reply
  3. Bau

    geniala prima poza, el face selfie cu fetele dar se uita la fotograful lui :)))) ce zic oare fetele cand se vor uita la selfie :)))

    Reply

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Reclame home 1