Povestea bradului de Craciun

PNL

Povestea bradului de Craciun a luat nastere in vremea Sfantului Bonifaciu, cel care i-a convertit pe germani la crestinism.

Sfantul Bonifaciu a observat ca bradul are forma de triunghi si l-a asemanat Sfintei Treimi, numindu-l de indata un pom sfant, un simbol al credintei crestine si al Craciunului in Germania. Prin urmare, oamenii obisnuiau sa-si orneze casele cu brazi atarnati de tavan, cu varful in jos pentru a simboliza uniunea cu Divinitatea. Se spune ca primul brad impodobit a aparut in secolul al XV- lea, in Riga, Letonia. De-a lungul anilor, impodobitul bradului s-a transformat in cel mai important si asteptat obicei asociat Craciunului, scrie unica.ro.

Legende si povesti despre bradul de Craciun

Una dintre legendele bradului de Craciun spune ca, Insusi Domnul Iisus, in drumetiile Sale alaturi de Sfantul Petru, ar fi trecut printr-o padure si in timp ce mergeau s-a pornit o mare furtuna. Acesta a cautat un loc unde sa se ascunda si singurul copac care si-a oferit protectia a fost bradul, acesta neavand fructe de protejat. Se spune ca bradul si-ar fi cerut iertare de la Mantuitor ca are tepi si ca l-ar pute rani. Astfel, Domnul Iisus a binecuvantat pomul sa nu-si piarda verdeata frunzelor niciodata, tepii sai sa capete un parfum deosebit si proprietati vindecatoare si in mijloc de iarna, atunci cand toti copacii sunt goi de frunze si fructe, bradul sa fie impodobit cu roadele altor pomi fructiferi. Iisus Hristos a adaugat la sfarsit: Atunci cand te vor impodobi sa se gandeasca la mine, caci tu esti pomul cel mai drag mie.

O alta poveste a bradului de Craciun spune ca inainte, toti pomii aveau coroana verde si nemuritoare pana cand, in timpul unei vijelii puternice dintr-o seara de Craciun, o pasare a cerut sa se adaposteasca sub ramurile acestora. Toti copacii au refuzat-o sub pretextul ca trebuie sa-si apere fructele, mai putin bradul care a primit-o intre grengile sale. Ca rasplata Dumnezeu i-a pastrat vesnic crengile verzi si le-a parfumat. La finalul furtunii, toti ceilalti copaci avea crengile dezgolite, mai putin bradul, fapt ce i-a determinat pe oameni sa-l numeasca pom sfant.

Conform unei alte legende, din nordul Europei, se spune ca au pornit la drum trei virtuti surori, Speranta, Iubirea si Credinta, care-si doreau sa intalneasca copacul care sa le reprezinte: sa fie inalt ca Speranta, mare ca Iubirea si trainic precum Credinta. Dupa indelungi cautari, acestea au gasit bradul chiar in seara in care Domnul Iisus s-a nascut si astfel l-au iluminat cu razele stelelor.

Superstitii

Bradul este simbol divin, atat prin forma sa triunghiulara care aminteste de Sfanta Treime, cat si prin faptul ca nu isi pierde niciodata frunzele si culoarea, este, ca o metafora, nemuritor. Astfel, in anumite zone ale tarii, la nasterea cuiva se planta un brad in curte, considerat frate si protector, care trebuia ingrijit de persoana respectiva toata viata. Acesta se credea ca preia necazurile si suferintele omului.

Un obicei care inca se mai practica in anumite zone este ca la nunta, mirele, alaturi de prieteni, sa impodobeasca un brad si sa primeasca urari de noroc si sanatate. De asemenea, intrarea in zona unde se tine petrecerea se orneaza cu crengi de brad pentru a le aduce noroc mirilor.

Pe de alta parte, la moartea unui tanar necasatorit apare simbolul bradului intors. Pomul, considerat a fi cel plantat la nastere, se impodobeste cu varful in jos si se pune pe mormantul celui nenuntit pentru a-i usura drumul in lumea de dincolo. Casele nou construite sunt ornate cu crengi de brad pentru noroc si prosperitate, la fel si carutele celor care transportau lemne din padure.

ZiarMM.ro

Print Friendly, PDF & Email
Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2

Related posts

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Reclame home 1