În școlile din România au avut loc vineri ședințe în care directorii au comunicat profesorilor care sunt deciziile luate la nivelul Ministerului Educației. Discuțiile din cancelarii au fost despre aceleași lucruri: despre culori ale scenariilor, despre grade de incidență, despre vaccinuri și programări, despre refuzul noului vaccin, despre elevii care fac naveta, despre numărul de elevi din clase, despre distanțare. Despre noua tulpină. Despre teamă.
Concluzia era destul de clară încă de la anunțarea de joi a deciziilor, și anume că vom începe luni școlile cu cele peste 2000 din 3000 de localităţi în scenariul verde, datorită modalității în care se calculează pragul. Aproape ca și cum nu ar fi pandemie. Ca și cum am avea doar clase cu număr mic de elevi și s-ar putea păstra distanța dintre ei. Ca și cum ar fi toți profesorii vaccinați inclusiv cu rapelul. Ca și cum elevii care fac naveta ar avea autobuze separate. Ca și cum vaccinurile disponibile ar fi toate accesibile și adaptate varstei educatorilor și profesorilor. Ca și cum toți profesorii ar fi sănătoși. Ca şi cum am fi siguri că detectăm marea majoritate a cazurilor. Și totuși, în toate aceste privinţe, lucrurile stau complet invers.
Probabil dacă ar exista un mod de a sesiza culorile de pe fețele profesorilor care participă la aceste ședințe, am vedea cum gradul de paloare și de îngrijorare la finalul discuțiilor crește. Și cum gradul de încredere scade.
De ce au dispărut totuși soluțiile care ar fi putut crește sau măcar păstra încrederea la locul ei? Cum de apare în școli ideea că e ceva nespus în spatele acestor decizii, ceva care ne scapă tuturor? Ce s-a pierdut în ultimele zile? Nu vom relua aici toate ideile și nu vom inventaria toate spaimele, ci vom încerca să ne păstrăm calmul și să fim de ajutor.
Înțelegem că scenariul hibrid a fost dezactivat și că indicele pentru părăsirea scenariului verde a fost fixat în cele din urmă la un caz la mie. Așadar, în peste 2000 de localităţi din România toți elevii vin la școală, nu doar cei care sunt în clasele terminale sau în ciclul primar. Însă clasele sunt în multe locuri supradimensionate, iar elevii vor veni făcând naveta, ajungând la școală în autobuze în care nu există control asupra regulilor și în care riscul de contaminare e major.
Tulpina mai contagioasă e deja în România, așa încât e doar o chestiune de săptămâni până când cifrele ne vor arăta asta. Octavian Jurma spunea zilele trecute că “putem alege o soluție în care riscul total să rămână același dacă riscul crescut pe care ni-l asumăm într-o parte e compensat în altă parte unde putem scădea riscul. Dacă scădem pragul la un capitol (sa zicem distanța fizică dintre elevi) atunci ar trebui să scădem pragul pentru scenariul verde de la 1 la 0.5 la mie ca să compensăm creșterea riscului.”