Psihoza Gica Popescu a cuprins o natie intreaga. Merita parnaie sau nu?

Reclame home 1
Reclame home 1
Reclame home 1

Intr-o emisiune recenta a unui post national de stiri, un invitat din zona societatii civile a surpins pe toata lumea cu un punct de vedere ferm si clar exprimat. Pe fondul intentiei de a se dezbate un subiect considerat reprezentativ pentru ziua in cauza, invitatul a punctat fara echivoc ca este o tema neinteresanta si lipsit de relevanta. In esenta, avea perfecta dreptate, in fapt nu subiectul propus fiind important, ci efectele generate de speta respectiva.

In paralel cu tragedia tot mai putin mediatizata a razboiului civil din Ucraina, a instabilitatii politice interne generate de ruperea USL si remanierea guvernului, a schimbarilor din conducerea Parlamentului si a deciziei CCR privind sesizarea de neconstitutionalitate depusa de PDL, presa abordase in prime time si in regim de breacking news cazul Gheorghe (Gica) Popescu.

Consecinta a fost un demers specific de tip tabloid, o insulta la inteligenta si prioritatile a milioane de romani. In timp ce in buletinele de stiri se amintea in trecere ca sute de gospodarii au fost inundate in sudul tarii, mii de oamenii pierzand din nou agoniseala unei vieti, in emisiunile de dezbateri se vorbea despre tragedia pe care o traieste unul din „eroii” neamului.

Fara nici o logica sociala si in mod absolut hilar, trusturile media au generat un val emotional, avand in centru nu o personalitate marcanta care a adus onoare si cinste Romaniei, ci un fotbalist sfertodoct, un privilegiat al soartei care exceptand abilitatea de a presta cativa ani remarcabil in teren, a stralucit doar prin mediocritate.

Dincolo de faptul ca baciul a stiut cand sa-si puna ghetele in cui, fotbalistul care si-a atins culmea carierei in era Barcelona 1996 si Galatasarai 2000 nu s-a dedicat nici antrenoratului sau arbitrajului, nici carierei respectabile de oficial, preferand mentoratul fratilor Becali, modele de reusita intr-o societate fara valori.

Manager fara har, ajuns in zece ani in faliment material dupa ce a investit 20 de milioane de euro in afaceri paguboase, Gica Popescu a ales calea infractionalitatii, pierzandu-se in tenebrele mafiei balonului rotund, un drum care duce inevitabil intr-un final in fata justitiei. Falimentul moral a fost o chestiune de timp, ultima perioada fiind caracterizata printr-un reviriment al unei justitii in care un corp de magistrati tineri judeca rational si lucid cazurile de inalta coruptie.

Dosarul greilor din fotbal ar fi tinut prima pagina probabil trei zile daca nu se implica si politicul, in „lipsa” unor subiecte stringente care tin de crestere economica, locuri de munca, stabilitate si perspectiva. Provocati de o presa avida de senzational, lideri politici aflati in pozitii marcante au gasit de cuvinta sa-si exprime puncte de vedere intr-o problema de bifat la o discutie cu prietenii in week-end.

Am urmarit siderat cum un premier hatru si vesnic pus pe sotii, fost magistrat si fervent aparator al independentei justitiei, isi exprima ferm opinia ca monumentalul Gica Popescu ar trebui gratiat, si doar pentru imensele servicii de imagine aduse Romaniei. Si astfel, omul acuzat de plagiat si cu dosar inchis cu NUP, premierul Victor Ponta, omul care-l critica pe Basescu pentru imixtiunea in justitie, emite pareri prin care anuleaza public demersul de asanare morala a unei societati corupte.

Cu ce drept si in ce circumstante isi permite liderul celui mai important partid sa emita critici sau recomandari justitiei si presedintelui? In loc sa taca sau sa schimbe vorba, abtinandu-se de la comentarii, premierul se descalifica semnand o petitie prin care vrea sa mai stoarca niste procente de simpatie unui electorat care in ultimii 25 de ani a primit mai mult circ (fotbal) de calitate mediocra… decat paine.

Gheorghe Popescu a gresit, restituirea banilor fara recunoasterea clara a vinovatiei coroborata cu refuzul de a colabora cu justitia prin furnizarea de date despre clanul Becali si mafia procuratorilor din fotbal nu-l indreptatesc la clementa. Intre femeia din Maramures, condamnata la inchisoare pentru ca a continuat in ciuda unei sentinte sa-si lucreze bucata de pamant, retrocedata altcuiva de o comisie funciara corupta si marele „erou” de la Barcelona, accept si aplaud decizia presedintelui care a gratiat omul de la talpa tarii, taranca simpla care nu urmarea sa se imbogateasca, ci doar sa-si hraneasca pruncii cu painea obtinuta cu sudoarea fruntii.

Cato CENZORUL

Print Friendly, PDF & Email
Reclame home 3
Reclame home 3
Reclame home 3

Related posts

2 Comments

  1. dilau

    mai prietenilor, eu cred ca merita sa stea si asta putin ascuns.nu mult, asa vreo 3-6 luni.hai sa va spun si de ce – omul asta cind s-a lasat de fotbal avea mai mult de o gramada de gloante, la ce dracu sa mai smicesti citeva „amarite” de sute de mi de euro?.parerea mea e ca va fi gratiat, dar nu acum ci o idee mai incolo – nu e marinarul smecher degeaba -.

    Reply

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2