septembrie 28, 2021

Radiografia carierei de profesor în țara analfabetismului funcțional

Reclame home 1
Reclame home 1
Reclame home 1

Profesorii din România manifestă cel mai scăzut nivel de stres din Europa, iar când sunt stresați, motivele țin de munca administrativă și răspunderea pentru rezultatele elevilor. Dar cu munca administrativă nu se prea ocupă și, în medie, admit că lucrează mai puțin decât li se cere prin contract.

Universitățile tind să nu se complice peste măsură cu formarea profesională pentru cariera didactică, iar profesorii la rândul lor par mai degrabă reținuți când vine vorba despre formarea profesională continuă, în sistemul educațional care, după cum au dezvăluit testele PISA, livrează un nivel record de analfabetism funcțional în rândul elevilor. Mobilitatea internațională, oricum redusă, oferă la rândul ei un “model unic” în Europa. Așa arată portretul robot al profesorului român de gimnaziu, rezultat din datele furnizate de ultimul raport Eurydice privind cadrele didactice din Europa.

Raportul “Profesori în Europa – cariere, dezvoltare și bunăstare”, publicat în martie a.c. de Comisia Europeană, este bazat pe datele colectate de rețeaua Eurydice, aferente anului 2019-2020, respectiv pe studiul cantitativ TALIS 2018, realizat de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare în Europa (OECD). Studiul se referă la profesorii de gimnaziu și urmărește să evalueze punctul de plecare – din punct de vedere al carierei și bunăstării cadrelor didactice – în eforturile de reformă pe care se presupune că le declanșează criza profundă determinată de pandemia Covid-19 în ultimul an.

Documentul european începe cu situația generală actuală a profesoratului – din punct de vedere al demografiei, salarizării, sistemelor de lucru – și trece la cariera didactică, de la formarea inițială la exercitarea meseriei și până la instruirea continuă. În final, raportul analizează bunăstarea profesorilor, principalul criteriu fiind cel al nivelului de stres suferit de aceștia.

Edupedu.ro a analizat datele prin care, în cel mai nou raport Eurydice, profesorii români “ies în evidență” la nivel european, în condițiile în care pregătirea lor, încă de pe băncile facultății, este adesea descrisă drept una dintre principalele rotițe în angrenajul care a dus la nivelul ridicat de analfabetism funcțional în rândul elevilor români.

Printre cei mai mulți profesori de vârstă medie, printre cei mai puțini profesori angajați permanent

România se numără printre țările europene, majoritare, care se confruntă cu problema unui număr insuficient de cadre didactice. Țara se numără printre puținele din Europa care nu au alte probleme, precum îmbătrânirea populației de profesori sau numărul ridicat al celor care renunță la profesie. Pe continent, există doar două țări care nu se confruntă cu probleme din punct de vedere al cererii și ofertei de forță de muncă în învățământ – Finlanda și Bosnia-Herțegovina.

România se numără printre singurele cinci țări în care cel mult 25% dintre profesori au 50 de ani sau mai mult, categoria de vârstă cu cei mai mulți profesori fiind 35-49 de ani – circa 51%, printre cele mai mari procente din Europa la această categorie de vârstă. Doar Cipru și Portugalia au mai mulți profesori de vârstă medie, în condițiile în care, spre deosebire de România aceste țări au printre cele mai îmbătrânite populații de profesori.

România se numără printre singurele șase țări europene în care mai bine de 25% dintre profesori au contracte de muncă pe perioadă limitată. Țara se află pe penultimul loc la nivel european, după Spania, din punct de vedere al profesorilor care au contracte de muncă pe perioadă nelimitată: 73% dintre profesorii români sunt angajați permanent, 20,6% – angajați pe perioade de până la 1 an școlar, iar ceilalți – pe termen limitat de minim 1 an școlar. Situația României este similară celor din țări precum Spania, Belgia (fr.), Portugalia, Italia și Austria.

Spre deosebire de majoritatea țărilor europene, în România contractele pe termen limitat (asociate profesorilor “suplinitori”) sunt concentrate în rândul tinerilor: pe lângă țările cu populație de profesori îmbătrânită, precum Italia, Portugalia, unde peste 80% dintre profesorii tineri au contracte pe termen scurt, România se numără într-un grup restrâns de țări – alături de Belgia (fr.), Cipru și Finlanda – unde peste 50% dintre profesorii cu vârste de până la 35 de ani au astfel de contracte.

Profesorii români predau după normă, dar lucrează în medie mai puțin decât li se cere

La nivel european, profesorii spun că, în medie, își petrec aproape jumătate (46,8%) din săptămâna de lucru predând efectiv, restul timpului dedicându-l altor activități – evaluarea lucrărilor, pregătirea lecțiilor, comunicare cu elevii/părinții, activități administrative etc.. România, cu 18 ore dedicate predării, din totalul de 40 de ore pe lucru pe săptămână, se încadrează în media europeană.

Cu unele observații: țara este una dintre cele două, la nivel european (alături de Letonia), unde profesorii declară că au lucrat mai puține ore pe săptămână decât e stipulat contractual. Mai precis, în România ei spun că au lucrat în medie cu 5 ore mai puțin (Letonia – cu o oră mai puțin). Și aceasta, în condițiile în care profesorii spun că își petrec considerabil mai puțin timp decât media europeană pentru activități precum sarcinile administrative (4,7% media europeană, sub 3% în România).

Din punct de vedere al salariilor, România și Slovenia sunt singurele țări din Europa Centrală și de Est unde profesorii au salarii peste valoarea PIB per capita. Pe de altă parte, nivelul satisfacției profesorilor față de salariul primit este printre cele mai mici din Europa: comparativ cu un grad de satisfacție de 37,8% la nivel european, gradul de satisfacție în România este doar de 24%, superior doar celui înregistrat în Letonia, Italia, Slovacia, Lituania, Portugalia și Islanda.

Pe baza datelor disponibile până în 2019, luate în calcul în raportul Eurydice (date disponibile înainte să înceapă pilotarea masteratului didactic, în actualul an universitar), România avea unul dintre cele mai simpliste sisteme de formare inițială a cadrelor didactice pentru gimnaziu. România și Belgia (regiunea vorbitoare de limbă franceză) erau singurele sisteme unde această formare inițială se limita la 3 ani în învățământul de licență, concomitent cu studiile de bază. Același sistem mai e valabil și în Turcia și Danemarca, dar acolo este vorba despre patru ani de învățământ de licență. În restul țărilor, pentru formarea inițială profesorii trebuie să urmeze o combinație de cursuri concomitente și consecutive în studiile de bază și cele pentru cariera didactică, cele mai multe pretinzând și cursuri de master (24 de țări europene), fie simultan cu studiile de bază, fie consecutiv.

Din punct de vedere al nivelului de pregătire a profesorilor, România se află aproape de mijlocul plutonului, la nivel UE, cu 59% dintre profesorii de liceu absolvenți de studii de licență, și aproape 36% cu studii de master. Diferențele față de mediile europene sunt însă considerabile – la nivel UE, procentele aproape se inversează – 55% au studii de master, iar 38% – studii de licență.

Pe de altă parte, pe baza datelor obținute prin sondajul cantitativ TALIS 2018, România figurează cu cel mai mare procent de profesori de gimnaziu care spun că au urmat programe de formare sau instruire ce au inclus conținut pedagogic și practică la clasă. 89,1% dintre profesorii participanți au spus acest lucru, comparativ cu o medie UE de 68,8%.

În privința participării profesorilor la programe de dezvoltare profesională, Eurydice apelează tot la TALIS 2019, observând că doar trei țări – România, Franța și Portugalia – au înregistrat o rată de participare a profesorilor la astfel de programe sub media europeană, chiar dacă și în aceste cazuri rata este ridicată (89% dintre profesorii români au spus că au participat la astfel de activități în ultimele 12 luni).

Ce fel de activități i-au interesat pe profesorii români este o altă chestiune.

La nivel european, cei mai mulți profesori (71,3%) au spus că au participat personal la cursuri și seminarii, 58% au spus că au citit literatură de specialitate, 43% – au participat la conferințe educaționale, 38% – au observat activitatea altora sau activitatea proprie și au urmat programe de coaching, 34% au urmat cursuri online.

Comparativ, profesorii români au manifestat interes redus față de cursuri și seminarii (47%) și alte activități similare, unde au înregistrat, de asemenea, procente sub media europeană. Ei au avut scoruri de peste 50% doar la capitole cu un grad redus de interactivitate, anume literatură de specialitate (60%) și observarea activității colegilor sau a activității proprii (62%). Pe de altă parte, profesorii români se numără printre europenii care declară o varietate largă de domenii studiate în formarea profesională continuă.
Evaluare profesională cu specific național
În privința evaluării profesorilor, raportul Eurydice notează că acesta se petrece, în România, atât regulat, cât și în anumite circumstanțe. România este inclusă într-un grup al țărilor balcanice, unde evaluările pot fi desfășurate la inițiativa profesorului sau a evaluatorului, în funcție de mai multe interese. Și aici, România figurează cu statut aparte: în timp ce în Ungaria și în republicile foste iugoslave Slovenia, Bosnia-Herțegovina și Serbia aceste evaluări aparte au drept scop să susțină promovarea profesorilor, iar în Muntenegru – să le întărească performanța didactică, în România scopul menționat este acela de a determina ce profesori primesc creșteri salariale.

România este, totodată, țara unde profesorii declară cele mai dese evaluări – 99,1% dintre ei lucrând în școlii unde directorul declară evaluări anuale.
Sistemul educațional românesc este, pe de altă parte, sistemul european cu cei mai mulți profesori care consideră că feedback-ul primit a avut un impact pozitiv: potrivit TALIS 2018, 89% dintre profesorii români au apreciat că feedback-ul a avut un astfel de impact în ultimele 12 luni, mult peste media europeană de 67%. De notat că această tendință a aprecierii feedback-ului, peste media europeană, se face simțită în special în rândul țărilor central și est-europene, scoruri similare cu cele ale profesorilor români înregistrându-se în Letonia, Slovacia, Slovenia, Ungaria, Croatia.

În privința modului cum se desfășoară evaluarea profesorilor, raportul arată că în România există doar metode obligatorii și acelea sunt reduse la număr, situație care se mai regăsește în special în câteva țări dezvoltate din Vestul Europei. Alte țări folosesc o combinație de metode obligatorii și opționale.

În România sunt folosite, obligatoriu, dialogul profesor-evaluator, inspecția și autoevaluarea profesorului. În alte țări sunt folosite, opțional sau obligatoriu, și alte metode precum: Evaluarea rezultatelor elevilor la nivel de școală, rezultatele testelor standardizate, sondarea opiniei elevilor, sondarea opiniilor părinților.
Mobilitatea: model “unic” românesc
În privința mobilității, profesorii români nu prea au cu ce să se laude: Se află pe ultimele locuri din Europa (alături de cei din Turcia, Marea Britanie și Bulgaria) din punct de vedere al proporției celor care au fost în străinătate – doar 33,4% în cazul României, comparativ cu media europeană de 40,9%.

În privința vizitelor în străinătate, cele mai comune scopuri declarate de profesorii europeni sunt: însoțirea elevilor în timpul unor vizite (51,5%), învățarea unor limbi străine (50,1%), respectiv învățarea în scopul formării profesionale (48%).

România este, la acest capitol, pe contrasens: cel mai comun motiv este “stabilirea unor contacte cu școli din străinătate” (63%), urmat de “predarea în străinătate” (56,6%). De altfel, profesorii români sunt cei care menționează cel mai des, la nivel european, “predarea în străinătate” drept principal motiv al mobilității, modelul românesc fiind considerat “unic în mod aparte” în raportul Eurydice.
Acesta mai notează și faptul că România face parte dintr-un grup restrâns de țări (alături de Bulgaria și Turcia) unde mai puțin de jumătate dintre profesorii de limbi străine au călătorit în străinătate în scopuri de formare profesională (altfel spus, de exersare/învățare aprofundată a limbilor respective). Și aceasta, în condițiile în care, la nivel european, învățarea unor limbi străine este printre principalele motive de mobilitate.

Tot profesorii români apar la coada clasamentului și în altă privință: precum cei din Letonia, Portugalia și Marea Britanie, doar 10% dintre ei au călătorit în străinătate în timpul studiilor pe care le-au urmat.

Bunăstarea: cei mai puțini profesori stresați. Care sunt motivele de stres, acolo unde există?
Ce înseamnă toate acestea pentru bunăstarea profesorilor? Un parametru principal luat în calcul în raport este nivelul de stres al profesorilor. Iar la acest capitol profesorii români stau cel mai bine la nivelul întregii Europe: România este țara cu cei mai puțini profesori care se declară stresați.

Profesorii români, urmați îndeaproape de cei din Turcia, sunt pe ultimul loc în UE la capitolul “Proporția de profesori de gimnaziu care se simt foarte sau destul de stresați“. Doar 1 din 5 profesori români (22,2%) se declară stresați și numai 5,2% se declară “foarte” stresați. De notat că nivelul ridicat de stres nu ține cont de geografie: printre cei mai stresați profesori sunt cei din Portugalia, Marea Britanie, Ungaria, Belgia, Muntenegru, Letonia, Bulgaria, Estonia.

Chiar și așa, care sunt cele mai puternice surse de stres pentru profesorii români? 42% au menționat ca sursă de stres munca administrativă – chiar dacă, după cum am notat, ei dedică foarte puțin timp, comparativ cu alți europeni, unor astfel de activități. Și tot atâția – 42% – sunt stresați de faptul că sunt considerați răspunzători pentru rezultatele elevilor.

Print Friendly, PDF & Email
Reclame home 3
Reclame home 3

Related posts

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2