Recuperarea materiei, după pierderile din pandemie, trebuie gândită diferențiat pe categorii de elevi

Elevii din diverse medii sociale, de diverse vârste și confruntați cu diverse priorități educaționale au înregistrat pierderi de învățare diferite, în urma închiderii școlilor în pandemie. De aceea e nevoie ca sistemele educaționale să le ofere programe diferențiate pentru recuperarea materiei, întărirea cunoștințelor sau refacerea legăturilor din mediul școlar, potrivit unei analize publicate joi de Melanie Ehren, profesor onorific la Institutul pentru Educație al University College London.

Ehren, care reprezintă o instituție aflată pe primul loc în clasamentul global QS al “școlilor de profesori”, publică analiza în contextul în care școlile din Anglia s-au redeschis, după o perioadă de circa două luni în online, iar autoritățile își asumă că întreruperile predării față în față din ultimul an au produs pierderi educaționale majore și au nevoie de intervenție susținută.

Experta propune 3 zone de acțiune pentru acoperirea pierderilor educaționale din pandemie:

1. Este nevoie de programe pe termen scurt pentru recuperarea materiei pentru elevii aflați la final de ciclu de învățământ
Aceștia au nevoie de intervenție prioritară, afirmă Melanie Ehren, deoarece au șanse reduse să recupereze ceea ce au pierdut, deoarece termină ciclul și fie încep altul, cu alte priorități educaționale și altă materie, fie ies din sistemul educațional.

Ea arată că programele remediale, deși necesare, sunt mai puțin urgente, spre exemplu, pentru elevii care abia au intrat într-o nouă fază a școlarizării și care au la dispoziție anii următori pentru a învăța.

2. Pentru elevii care sunt aflați la început de ciclu, prioritară este clădirea relației profesor-elev
Această relație, potrivit analistei, este greu de construit în mediul online, iar elevii aflați acum la început de ciclu au nevoie de activități sociale specifice pentru a-și dezvolta rețelele sociale și de încredere necesare pentru propria dezvoltare și învățare.

3. Recuperarea materiei trebuie abordată la nivelul fiecărei școli, deoarece școala știe cel mai bine nevoile și pierderile elevilor, mai ales ale elevilor defavorizați.
Impactul pandemiei și al trecerii în online diferă de la o unitate de învățământ la alta și se poate manifesta în multe forme: cunoștințele tehnice/digitale ale elevilor și profesorilor, disponibilitatea conținutului digital, numărul profesorilor, instrumente tehnologice etc. Școlile trebuie susținute cu exemple de bune practici în funcție de propriile nevoi.

Acțiuni posibile pe termen lung
Procesul de recuperare pe termen lung, scrie experta citată, trebuie bine gândit la nivel de sistem, sistem educațional care trebuie să identifice în mod clar motivele pentru care nu poate oferi șanse egale tuturor elevilor, în condițiile de acum.

Pentru aceasta, e nevoie de mai multe acțiuni, propune analiza citată:

1. Să fie schimbate standardele pentru măsurarea performanței și pentru definirea obiectivelor sistemului educațional

Acest lucru să se întâmple în așa fel încât standardele să țină seama de nevoia de a oferi tuturor elevilor șanse egale de dezvoltare academică și emoțională. Trebuie să fie recunoscut, totodată, faptul că învățarea se petrece la școală, dar și acasă. Autoarea notează, pe baza modelului englez, că performanța școlară se bazează pe evaluarea elevilor prin testare, pe activitatea profesorului la clasă și pe organizarea școlii, situație ce tinde să îi defavorizeze pe elevii deja defavorizați.

2. Să fie schimbat fluxul informațional

În loc să fie analizată calitatea educației cu ajutorul testelor și inspecțiilor, ar fi necesară o abordare care să ajute la identificarea problemelor cu care se confruntă elevii dezavantajați, ce influențează evoluția lor academică. E nevoie, pentru aceasta, de parteneriat cu părinții și cu furnizorii de servicii. Iar din punct de vedere tehnic, predarea online trebuie inclusă în definirea și măsurarea performanței educaționale.

3. Să fie schimbate structurile de stimulare a profesorilor

Școlile și profesorii trebuie să fie răsplătite atunci când aplică modele educaționale care să răspundă acestor nevoi și când obțin, astfel, rezultate. Ele trebuie să fie stimulate să adopte astfel de modele, înainte de toate, iar stimulente sunt necesare și pentru ca munca în zone defavorizate trebuie să devină atractivă.

Distribuie articolul
Adaugă un comentariu