Romania poate inscrie doua Peisaje Culturale UNESCO: Tara Maramuresului si Podisul Tarnavelor

PNL

Dupa cum bine se stie, tara noastra are inscrise in Patrimoniul Mondial UNESCO urmatoarele situri: bisericile pictate din nordul Moldovei, bisericile de lemn din Maramures, bisericile fortificate din Transilvania, fortaretele dacice din Muntii Orastiei, Delta Dunarii, manastirea Horezu si cetatea din Sighisoara.

In plus, Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanitatii are incluse din Romania: ritualul Calusului, Doina, ceramica de Horezu, Colindatul de Ceata Barbateasca si Tehnicile Traditionale de Realizare a Scoartei (ultimele doua impreuna cu Republica Moldova).
Apoi, lista romaneasca a Rezervatiilor Biosferei UNESCO are ca reprezentante: Delta Dunarii, Muntii Retezat si Rezervatia Pietrosu Mare din Muntii Rodnei, in timp ce reteaua globala UNESCO a geoparcurilor include Geoparcul Dinozaurilor din Tara Hategului.

Tot prestigioasa institutie culturala patroneaza Reteaua Oraselor Creative UNESCO, care numara in prezent 116 orase din 54 de tari, printre care NU se afla si Romania, insa vecinele noastre Bulgaria, Ungaria sau Ucraina, da (cu orasele Nessebar, Budapesta, Pécs, Kiev si Lvov).

In fine, la inceputul lunii iulie 2017, UNESCO a decis exinderea unui sit transnational preexistent (Padurile virgine de fag), incluzand in acesta si padurile cvasivirgine din Carpatii Romanesti.

Un alt tip de zone protejate, probabil cel mai complex, este Peisajul Cultural, unde, de asemenea, Romania inca NU a inscris nimic, desi respectiva retea UNESCO contine deja 88 de situri, cateva dintre acestea fiind transfrontaliere, inclusiv din tari din apropierea noastra – precum Ungaria, care are trei Peisaje Culturale: pusta Hortobágy, regiunea viticola Tokaj si lacul Fertő/Neusiedlersee (ultimul impreuna cu Austria), Polonia (cu zona de pelerinaj Kalwaria Zebrzydowska si marele parc Muskau – gestionat comun cu Germania) ori Ucraina (care a inscris vechea colonie greaca Cherson cu peisajul agricol antic inconjurator, amplasate in Crimeea ocupata azi de catre Rusia).

In acceptiunea UNESCO, Peisaj Cultural inseamna acel spatiu unde umanitatea si natura s-au imbinat intr-un mod intim si indelungat, rezultand o simbioza speciala si bine echilibrata intre oameni si mediul inconjurator.

Aceste Peisaje pot fi sate, gradini, livezi, pajisti, pasuni, agroterase, drumuri, poteci si imprejmuiri, spatii sacre, locuri cu biodiversitate remarcabila sau unde se conserva viata traditionala, mestesuguri ancestrale sau tehnici agricole vechi, care pot fi inca practicate ori ce au disparut deja – dar ale caror urme sunt inca vizibile…

Pe baza criteriilor de mai sus, Romania ar putea inscrie cu certitudine in UNESCO, daca s-ar dori acest lucru, doua Peisaje Culturale: Tara Maramuresului, respectiv Podisul Tarnavelor.

  1. Tara Maramuresului

Reprezinta, din punctul de vedere al vietii traditionale, cel mai bine conservat teritoriu din Uniunea Europeana. Bine delimitata de muntii care inconjoara depresiunea de 3400 kmp, cu 220 mii locuitori si peste 60 de localitati, aceasta a fost unita de comunisti impreuna cu Chioarul, Codrul, Lapusul si parti ale Satmarului intr-un nou judet Maramures, care n-a reusit pana azi nici sa devina un tot unitar, nici sa aiba un caracter comun, drept pentru care amprenta Peisajului Cultural nu se poate suprapune decat peste vechea zona etnografica cunoscuta sub numele de Tara Maramuresului.

Locuitorii arealului sunt majoritari romani, dar exista si o enclava importanta de vorbitori ai limbii ucrainiene (a caror cultura traditionala are multe similitudini cu cea a romanilor) precum si comunitati mai mici de maghiari, rromi, germani (tipteri) si cativa evrei.

Satenii au creat, cel putin incepand din secolul al XIV-lea, de cand pot fi urmariti in documentele de arhiva, o complexa cultura agro-pastorala cu particularitati unice, multe reminescente medievale fiind perpetuate pana in ziua de azi (elemente ale arhitecturii civile si eclesiastice, pastoritul, mobilierul de interior cu ruda, paturile si lavitele, frizele de blide, parti ale costumului, tipuri de ornamente, o serie de mestesuguri, elemente de folclor etc.).

Cei mai multi locuitori din satele insirate de-a lungul vailor au fost si sunt crescatori de animale (oi, vaci, cai, capre, porci, pasari, mai rar bivoli). Cel mai multe animale sunt adapostite mare parte din an in grajdurile din curtea casei, fiind hranite cu iarba si fan uscat, o parte a lor urcand vara pe  pasunile montane, in transhumanta, iar altele fiind lasate sa pasca liber prin fanaturi, cu precadere primavara si toamna.

 

Motivul acestui tip de gospodarire a terenului consta in insuficienta spatiului economic, dominat de padurile montane care ocupa jumatate din Tara Maramuresului si care nu permite pasunatul tuturor animalelor. Animalele dau lapte si derivatele sale, carne, lana si piei, iar caii (rar, bivolii si inca mai rar, boii) tracteaza mii de carute.

De-a lungul secolelor, terenurile situate in extravilanul satelor, intre asezari si muntele impadurit, au fost modelate complex, codrii fara sfarsit de odinioara devenind un amestec de livezi, fanaturi, pasuni, padurici si arbori izolati, delimitate de garduri vii, de lemn sau de piatra, de paraie, santuri, poteci si drumuri, in asa fel incat locul sa poata fi exploatat cel mai judicios.

Astfel, acest teritoriu este cat se poate de reprezentativ (conform criteriilor Agentiei Europene de Mediu), pentru conceptul High Nature Value Farmlands, care defineste spatiile rurale unde agricultura traditionala este ocupatia principala, locuri caracterizate printr-o vegetatie naturala sau semi-naturala foarte variata, terenurile fiind uneori integrate intr-un imens mozaic precum cel descris mai sus, arealele respective aflandu-se de obicei in afara ariilor protejate.

Acolo, iarna se taie unii copaci pentru lemn de foc si se gunoieste solul cu ingrasamantul natural scos din grajduri. Primavara se curata terenurile, se recolteaza aracii de alun (care servesc la construirea gardurilor, impletitul cosurilor sau ca bete pentru fasole), se ara si se planteaza. Vara si toamna devreme se face fan (de obicei una-doua recolte pe an), se recolteaza plantele medicinale si fructele de padure: ciuperci comestibile, fragi, mure, macese, afine, alune etc.

Prin exploatarea padurilor din zonele joase dar si cele montane, se obtine lemnul de foc sau de lucru, in timp ce poienile, marginile si raristile codrului sunt pasunate.
Maramuresul a fost supranumit « tara lemnului » deoarece candva totul era facut din lemn, de la biserici pana la case, porti, acareturi si garduri, unelte sau obiectele de zi cu zi.

Astazi lemnul este mult mai putin important; totusi aici se pastreaza peste 80 de biserici de lemn vechi, dar si recente (regiunea este singura unde tipologia bisericilor monument UNESCO este in continuare reprodusa identic si la scara mare), cateva mii de case si acareturi de lemn (numarul lor este intr-o scadere ingrijoratoare si accelerata), sute de porti monumentale etc.

Practic, intregul teritoriu de azi al Tarii Maramuresului este inca utilizat de catre practicantii modului de viata traditional, incepand de pe cursul raurilor folosite ca sursa de apa, forta motrice pentru instalatiile tehnice hidraulice ori sursa de hrana (peste) si pana la cele mai inalte piscuri muntoase, care sunt pasunate vara.

Casele satelor sunt inconjurate de parcele arate, livezi si fanaturi, mai sus intinzand-se agroterasele construite cu truda in secolele trecute pentru a imblanzi pantele dealurilor.
Plantele cultivate sunt comestibile (cartofi, fasole, porumb, legume, zarzavaturi), furajere (sfecla, dovleci, lucerna), tehnice (in, canepa, medicinale), ornamentale etc. Un studiu a relevat faptul ca maramuresenii dintr-un anumit sat identificau 435 specii de plante: 250 melifere, 172 medicinale, 87 comestibile, 82 de specii furajere (din care rezultau 24 tipuri de fan) etc. !

Prin curti, gradini sau prin fanaturi sunt cultivati pomi fructiferi, soiuri vechi autohtone altoite pe suporti salbatici, ori hibrizi contemporani (meri, pruni, peri, nuci, ciresi etc.), fructele folosindu-se crude sau preparate (gemuri sau palinca- brand local) sau chiar la hrana animalelor.

Daca gradul de conservare al arhitecturii vernaculare a Maramuresului lasa de dorit, alte lucruri sunt pastrate ca nicaieri altundeva: locuitorii regiunii practica cel mai mare numar de mestesuguri si ocupatii populare din Europa contemporana, pentru uzul propriu, nu doar demonstrativ, pentru turisti, dintre care am identificat 63: diverse forme de prelucrarea lemnului si a textilelor, fieraritul, olaritul, confectionarea de opinci, de palarii de paie, de cosuri, de masti ritualice, de butoaie, de icoane pe sticla si lemn etc.

Sute de femei utilizeaza regulat razboiul de tesut, produsele lor fiind in principal covoarele si hainele populare – pe care mii de oameni le poarta la sarbatori, Maramuresul fiind ultimul loc de pe continent unde mai persista in uzul curent ambele tipuri complete de straie traditionale: de iarna si de vara.

Aici se pastreaza si cel mai variat si arhaic grup de instalatii hidraulice taranesti din lemn aflate inca in functiune in Europa: valtorile folosite la spalatul si indesatul covoarelor si a altor tesaturi, morile de cereale, pivele pentru postav, daracele pentru scarmanat lana si chiar o batoza de treierat cereale, fara a mai socoti sutele de distilerii de alcool.

Obiceiurile laice si religioase sunt conservate ca nicaieri altundeva, fie ca vorbim despre riturile legate de nastere, nunta si moarte, ori de actiunile si obiceiurile legate de Pasti, Rusalii, Sfanta Maria, Craciun etc. S-au pastrat si obiceiuri cu iz precrestin, precum Tanjaua (ritual agrar dedicat primului plugar, incheiat cu o rugaciune adresata Soarelui), dar si celebrul si unicul Cimitir Vesel de la Sapanta, despre care se spune ca ar avea anumite origini in antichitate – prin versurile rimate care iau moartea in deradere si care par a proveni din « versurile » recitate si azi la inmormantari.

In Tara Maramuresului mai toti locuitorii stiu sa danseze traditional, facand acest lucru de cate ori au ocazia (mai ales la nunti, botezuri si la festivalurile locale), dar si sa cante melodii populare. Munca in comun – claca, inca este practicata, atunci cand se construieste o casa, se ridica o biserica, se recolteaza o parcela intinsa de cartofi etc.
Intr-un alt registru, Tara Maramuresului are una dintre cele mai ridicate biodiversitati din Europa, cu 11 mii de specii de plante si animale, un rai al florilor salbatice, fluturilor (1600 de specii de lepidoptere) si al pasarilor cantatoare, cu paduri care adapostesc carnivore mari (urs, lup si ras). In regiune sunt cunoscute sute de izvoare minerale (majoritatea neutilizate), dar si mlastini periglaciare si lacuri sarate.

Aproape jumatate din spatiul neantropizat intensiv este teoretic protejat, facand parte din Parcuri Naturale (Muntii Maramuresului), Nationale (Muntii Rodnei) sau din situri Natura2000, insa satele traditionale cu zestrea lor, nu beneficiaza practic de nici un fel de protectie!

Clasarea Peisajului Cultural Tara Maramuresului ar putea duce si la conservarea si valorificarea suplimentara a elementelor recunoscute deja de catre UNESCO in regiune: bisericile medievale de lemn, covoarele traditonale si Rezervatia Biosferei Pietrosul Mare din Muntii Rodnei.

2.Podisul Tarnavelor

​Cunoscut prin bisericile fortificate ale sasilor si cu un patrimoniu natural si antropic bine pastrat, Podisul Tarnavelor se intinde intre raurile Tarnava si Olt, acoperind cam 4000 kmp si avand vreo 150 de sate cu cca 100 mii locuitori, fara a pune la socoteala orasele de pe margine (Sibiu, Fagaras, Brasov, Sighisoara si Medias).

Acolo se pastreaza cinci din cele sapte biserici medievale fortificate protejate de UNESCO: Biertan, Valea Viilor, Saschiz, Prejmer si Viscri, precum si orasul Sighisoara, cu centrul vechi inclus in Patrimoniul Mondial.

Colonizat de germani in secolele XII-XIII, Podisul Tarnavelor a cunoscut o emigratie masiva a acestora in ultimele decenii, azi sasii devenind minoritari, populatiile dominante fiind romanii, rromii precum si putini maghiari, in timp ce armenii din Dumbraveni au disparut prin asimilare.    Sasii ramasi sunt ceva mai numerosi in localitatile: Brasov, Sibiu, Medias, Cisnadie, Sighisoara, Petresti, Rasnov, Halchiu, Agnita, Altana, Harman ori Maierus, asezarea cu cel mai pregnant caracter sasesc fiind Malancrav, Viscri ramanand satul cel mai bine conservat.

Arhitectura asezarilor s-a pastrat aproape intacta vreme de sute de ani: case de caramida arsa sau nearsa, acoperite cu olane ceramice, avand forme si volume unitare, cu porti zidite inspre drum, suficient de inalte pentru a lasa sa treaca o caruta incarcata cu fan (precum in Maramures), cu curti pietruite, locuintele fiind continuate de grajduri si cotete, ansamblurile fiind inchise cu suri imense, plasate perpendicular, in spate aflandu-se gradini de legume si apoi de livezi, granitele proprietatilor fiind marcate de multe ori prin siruri de nuci in dosul carora se afla pasunea satului sau alte terenuri arabile.

Terenurile au toate aproximativ aceeasi suprafata (gradinile – cam jumatate de hectar, iar livezile – dublu), dispunere fata de reteaua de drumuri si mod de utilizare, habitatul fiind atat de bine pastrat de parca ar fi fost protejat de lege, ceea ce nu s-a intamplat!

Mai in toate satele exista biserici medievale (doar cateva fiind reconstruite in urma incendiilor sau prabusirilor) care, pentru a face fata atacurilor din secolele XV-XVII, au fost fortificate in cele mai variate si atragatoare forme, cu turnuri multietajate, coruri intarite, randuri de curtine simple, duble sau chiar triple, punctate de turnuri si bastioane, dar si de santuri de aparare etc.

Interioarele acestora sunt pe masura exterioarelor, continand fresce, altare poliptice, orgi, covoare si mobilier vechi etc. In unele localitati s-au pastrat palate si conace nobiliare, iar orasele de pe margine: Sibiu, Brasov, Sighisoara si Medias au fost puternic fortificate.

Zonele care compun arealul respectiv au fost denumite de sasi: Altland (tinutul vechi, intre Olt si Hartibaciu), Waldland (tinutul padurii, spatiul dintre Hartibaciu si Tarnava Mare), Weinland (tinutul vinului dintre cele doua Tarnave), Haferland (tinutul ovazului dintre Rupea si Sighisoara), Burzenland (Tara Barsei) etc.

Habitatul natural al regiunii se apropie de perfectiune, Podisul Tarnavelor fiind considerat unul din ultimele peisaje medievale ale Europei, ramas practic neschimbat de sute de ani, extrem de caracteristic pentru conceptul High Nature Value Farmlands, precum Maramuresul. Acolo se pastreaza cele mai bogate pasuni din relieful deluros al continentului, pajistile tapisate cu stejari secular formand un peisaj unic, care aduce cu savana africana.

Micile vai ce brazdeaza regiunea sunt despartite de culmi deluroase acoperite cu paduri in care traiesc ultimii ursi si lupi din sectoarele joase ale Europei. Biodiversitatea remarcabila (zona este sit Natura2000) este cuantificata, printre altele, de cele 650 specii de fluturi si molii descoperite pana in prezent.

Privind hartile de secol XVIII observam ca dispunerea suprafetelor impadurite si defrisate a ramas aceeasi pana azi, la fel ca si majoritatea retelei de poteci si de drumuri de caruta, lucru care este absolut remarcabil!

Locuitorii satelor sunt, in majoritate, practicanti ai agriculturii sustenabile. Productia agricola inseamna in primul rand cerealele (mai ales porumb si grau), cartofii, legumele, fructele etc. Apoi se remarca cresterea animalelor: vacile pasc pe imasul comunal, oile satenilor sunt stranse in stane toata vara, iarna animalele fiind hranite cu fanul recoltat in sezonul cald. Produsele obtinute sunt carnea, laptele din care se obtin branzeturi, lana – valorificata partial etc.

Numarul atelajelor tractate de cai este foarte ridicat, in zona Fagarasului inca mai exista bivoli, in micro-ferme fiind crescute si porcine (renumit este porcul de Bazna) sau pasari (gaini, rate, gaste si curcani). Unul dintre cele mai tipice produse ale regiunii este vinul de Tarnave – Jidvei.

Mesterii care mai sunt prezenti prin sate prelucreaza nuielele, fierul sau cuprul (cazangiii rromi). Pe alocuri se ard caramizi, tigle si placi de teracota, se produce ceramica, curele de piele si carbune de lemn, se stinge varul, se confectioneaza si picteaza mobila de lemn, iar gospodinele prepara paine pe vatra, turta dulce, gem de rubarba, supa de mere, prajitura hecles etc.

Dintre traditii si obiceiuri, cea mai deosebita institutie saseasca este cea a Vecinatatilor, care reprezinta asocieri intre vecini, dupa criteriul asezarii spatiale. Astfel, toti locuitorii majori ai unei strazi sunt organizati intr-o Vecinatate de sprijin si ajutorare reciproca. Cu toata diminuarea drastica a numarului sasilor, azi lupta sa mai supravietuiasca cateva mici Vecinatati la Saschiz, Turnisor, Cristian sau la Miercurea Sibiului, organizate tot mai putin pe criterii de spatialitate si din ce in ce mai mult pe baza de prietenie si compatibilitati, in Vecinatatile contemporane fiind prezenti mai nou si etnicii romani.

Turnul slaninilor este un alt exemplu de supravietuire a convietuirii comunitare, constand intr-un spatiu (in general un turn al bisericii fortificate) unde intregul sat isi pastra in siguranta rezervele de hrana, care erau utilizate in anumite conditii si dupa un ritual precis. Mai exista si azi cateva turnuri ale slaninilor functionale, precum odinioara, la Garbova, Cristian sau Cincsor.

Obiceiuri traditionale inca pastrate sunt Fasching-ul (varianta transilvaneana a carnavalului occidental), Kronenfest-ul din zona Rupea (sarbatorirea trecerii la vara) sau parada Lolelor – personaje mascate, grotesti, care aveau rolul de a proteja lazile Vecinatatilor, manifestari reinviate in ultimii ani in mai multe locatii din regiune.

Chiar daca elementul etnic sasesc este tot mai redus numeric, iar germanii ramasi sunt, in majoritate, oraseni si nu agricultori ori mestesugari din mediul rural, mostenirea spirituala si materiala, adica « randuiala » atat de deosebita a lor, este inca palpabila in regiunea propusa.

Desigur, dosarul Podisului Tarnavelor mai include multe date neamintite aici, care, bine structurate, ar trebui sa determine Comisia UNESCO sa accepte aceasta posibila candidatura.

In afara celor doua Peisaje Culturale prezentate succint mai sus, pe listele organismului cultural international ar putea intra Tinutul Secuiesc (cu scrierea runica, viata traditionala, gastronomia, pelerinajul de la Ciuc etc.), acel sector din Muntii Banatului unde se practica agricultura pretehnologica si mai functioneaza morile cu ciutura, peisajele viticole din unele sectoare ale Subcarpatilor, simbioza om-natura din Muntii Poiana Rusca sau Trascau, Patrulaterul Aurifer al Muntilor Apuseni (unde, insa nu prea mai sunt mineri traditionali ori steampuri functionale, iar distrugerile provocate de exploatarile din perioada comunista sunt imense) etc.

Concluzionand, in vederea prezumtivei prezentari a celor doua candidaturi propuse mai sus, pe langa implicarea obligatorie a Comisiei Nationale a Romaniei pentru UNESCO, a Institutului National al Patrimoniului si a Ministerului Culturii cu insitutiile subordonate, ar trebui sa participe cu expertiza lor si fundatiile non-profit care actioneaza in cele doua regiuni. Impedimente clar sesizabile sunt faptul ca Podisul Tarnavelor este impartit administrativ intre trei judete: Sibiu, Brasov si Mures, iar in Tara Maramuresului numarul asociatiilor implicate activ in conservarea zonei este unul foarte limitat. Totusi, cu sprijinul institutiilor de cultura publice si private, precum si cel al specialistilor independenti, se poate reusi.

Personal, sunt dispus sa particip cu baza de date pe care o detin, pentru completarea dosarelor de clasare in UNESCO a Peisajelor Culturale Tara Maramuresului, respectiv Podisul Tarnavelor.
Merita, si trebuie, ca Romania sa faca acest pas important intr-un mod cat mai rapid si profesional cu putinta!

P.S Nu trebuie uitata nici Reteaua Oraselor Creative UNESCO, unde tara noastra intarzie sa-si desemneze vreo candidatura si unde am putea inscrie un oras dinamic cultural precum Cluj-Napoca, Sibiu etc.

ZiarMM

Print Friendly, PDF & Email
Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2

Related posts

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Reclame home 1