Mi-e jena sa mai scriu despre acest subiect. O mai fac o data doar pentru a sublinia nevoia acuta de meritocratie intr-o societata degradata si afectata de politicianism. Imi amintesc de profesorii mei din epoca de “trista amintire”, barbati si femei care nu aveau chiar nici o legatura cu sistemul, exceptand carnetul de membru PCR. Il revad pe profesorul de matematica, un om care si cand zambea era serios, infiorator de competent si exigent, dar absolut corect si obiectiv. Diriginte fiind nu conta daca erai fiu de activist sau de cioban din Giulesti, conta atitudinea, disponibilitatea de a invata si mai ales bunul simt in a respecta munca profesorului. Imi amintesc de profesoara de limba romana, care izbucnise in lacrimi prezentandu-ne poezia “Gorunul” lui Blaga. O sensibilitate dublata de o mare capacitate de intelegere si empatie.
Nu-i pot uita nici pe inginerii barbosi sau nerasi, vesnic obositi, care intre doua produse noi lansate in fabricatie alergau la ora de MU sau TPA, pentru a ne convinge ca nu toti trebuie sa fim filozofi sau medici. Era o vreme a competitiei reale si dorintei de studiu, cand nu existau clasificari de genul copiii destepti merg la “Sincai” sau “Lucaciu”, iar tampitii la industriala sa miroase spanul. Si nici nu era dezonorant ca profesor, sa predai la Liceul Minier sau Metalurgic, existand o alta mentalitate sociala si un sistem de valori corect.
Nu am facut apologia socialismului multilateral dezvoltat, dar orice om cu bun simt, informat si obiectiv, recunoaste ca inainte de 1989 se facea carte. Pe atunci se dadea examen pentru accesul in clasa a IX- a, apoi exament de treapta, un BAC serios si corect, apoi examen la facultate. Cine nu reusea mergea la scoala profesionala, iar apoi la munca sau daca chiar erai mai saracut la minte, te dadeau parintii la ucenicie la locul de munca. Astazi toti copiii cretini si parintii lor isi doresc ca odrasla sa aiba o licenta de studii superioare. Nu conteaza in ce si unde. Cu credit bancar, bani de la bunici, vanzand ceva sau evazionand din greu, orice muritor de rand cu coeficientul de inteligenta format dintr-o cifra si jumatate, devine in Romania Europeana absolvent de facultate. Si pentru ca toti vor sa urce in cariera, din meniu alegem un master, nici asta nu conteaza in ce, platim cat si unde trebuie si ne-am facut cu conditii pentru a accede in functii directoriale sau de conducere. Intr-o emisiune a unui post local, o distinsa profesoara din vechea garda spunea clar si raspicat: “avem un invatamant de nota 6 pentru ca in sistem au venit profesori de nota 6”.
In aceasta vara caniculara, dupa examenele de BAC si cele de evaluare nationala la final de gimnaziu, recent au avut loc si examenele de titularizare ale profesorilor din invatamantul romanesc. Profesorii au pierdut meciul. Procentul lor de promovare la nivel national fiind de 37,55 %. Ma intreb ce o fi fost in capul acestor “dascali” ca nu le poti spune profesori, sa se prezinte la un examen public si sa ia note de cinci si mai mici. Cum si cu ce obraz se vor intoarce in toamna la catedra si ce vor raspunde daca un elev mai “nesimtit” o intreaba pe doamna profesoara: ce nota ati luat la titularizare? O sa-l dea afara din clasa? O sa izbucneasca in plans? Sau va spune cu tupeu ca in societatea asta nemernica a fost “furata” la examen desi impinsese ce si unde trebuia. Acesta este una din consecintele promovarii unui sistem universitar bolnav, cu SRL-uri si fabrici de licente, loc unde intri bou si iesi vaca semistearpa. Nu o spun eu, citez un inspector scolar general de la Caras Severin, care afirma ca : “rezultatele slabe de la titularizare sunt consecinta nivelului slab al invatamantului universitar privat, loc de unde provin majoritatea celor cazuti la examenul din acest an”.
Inchei punand un semn de egal imens intre “dascalii” de la privat, “distinsul” corp profesoral incapabil sa se titularizeze prin examene succesive in preuniversitar si clasa politica romaneasca cu absolventi la scoala vietii, scoala de ofiteri de la Baneasa, Academia “Stefan Gheorghiu”. Plus masterate elogioase obtinute in bazarurile din Fanar si lupanarele Europei. Concluzia e a comisarului Miclovan: Ne-ati ciuruit nemernicilor!
Cato CENZORUL
