Scoala de someri amatori

Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2

Daca cineva imi spune ca nu se mai face scoala serioasa, ca “pe vremea noastra”, eu pot sa-i aduc 100 de argumente ca nu este deloc asa. Dar daca cineva imi spune ca scoala nu a evoluat deloc in ultimii 23 de ani, pot, la fel de bine, sa vin cu 100 de argumente prin care sa-i demonstrez contrariul.

Sunt foarte viclean! Pot vorbi ca absolvent sau pot intra in pielea parintelui de copii de scoala generala. Pot exemplifica din experienta mea de angajator de absolventi si pot povesti ce-am patit ca tanar stagiar.

Astazi, desi materia predata este mai stufoasa – pentru ca si universul in care traim a devenit mai dens – necesitand astfel un efort mai mare de asimilare in timpul anului scolar, totusi examenele parca sunt ceva mai usoare ca odinioara. Aparenta debalansare este oarecum compensata, dat fiindca la admiterea in liceu, media generala din gimnaziu este luata in consideratie iar nota de la Bac, obtinuta sub ochiul de vultur al camerei de supraveghere, conteaza la admiterea la o facultate serioasa. Nu stiu sa zic care sistem e mai bun. Unele lucruri au ramas neschimbate, cum ar fi spaga si meditatiile. Facultatile particulare au luat locul invatamantului la fara-frecventa sau al sectiilor de subingineri-seral. Doar copiatul a evoluat major, in pas cu noile tehnologii wireless/hands-free.

Privita prin prisma produsului finit, scoala romaneasca nu s-a schimbat mai deloc: absolventii ies la fel de nepregatiti pentru munca si viata si acum ca si atunci. Doar ca, “pe vremuri”, orice absolvent trebuia incadrat obligatoriu in campul muncii si calificat pe loc, pe cand astazi, nimeni din economia noastra imputinata nu mai are rabdare cu junii fara pile.

In fata noilor conditii, invatamantul continua sa-si pastreze traditionalismul prafuit, in primul rand, prin mentinerea unei programe scolare de rit vechi. Inca se mai studiaza intensiv Ion Creanga, al carui dulse grai, ce descrie un stil de viata pe care copiii nu-l vor trai niciodata, nu se mai vorbeste de vreo suta de ani. La celalalt capat, liceenilor de a XII-a inca li se mai freaca ridichea cu calculul integral, desi n-are nici o aplicare in celelalte materii de studiu. Sa apreciem, totusi, introducerea orelor de informatica la toate nivelurile, chiar daca, in timp ce profesorii predau notiuni de alfabetizare la clasa,”golanii” din ultima banca deja crack-uiesc jocuri si download-eaza warez-uri.

Oare chiar nici un cadru didactic implicat in elaborarea programelor scolare nu s-a intrebat de ce frecventeaza elevii americani, prin filme, cursuri de arta dramatica? Viseaza toti sa ajunga la Hollywood?! Nu cumva actoria ii invata limbajul trupului, la o varsta la care copiii nostri nu stiu ce sa faca cu mainile? Nu cumva ii va ajuta in viitor sa decodifice atitudinile preopinentilor sau sa-si amelioreze propriile porniri? Ba, parca! Nu s-a intrebat nimeni de ce aceiasi elevi merg la cursuri de oratorie si studiaza dupa manuale de public speaking? Ba chiar dau si proba practica. Vor sa ajunga toti in congressmani, guvernatori sau presedinti? Sau fluenta dobandita ii va ajuta la angajare, la comunicare in colectiv, la impunerea propriilor puncte de vedere in companie si chiar la promovare? Ba, bine ca nu!

Cum ar fi ca si copiii nostri sa urmeze, de mici, cursuri de antreprenoriat, sa “inventeze” produse pe asteptarile lor si sa le contureze strategia de marketing? Ce-ar fi sa invete cu ocazia asta despre creditul comercial, ca sa nu-i mai pacaleasca bancile cand vor avea de schimbat mobila din casa? Desigur, nu toti ar ajunge patroni, dar isi vor valorifica mai bine, la maturitate, propriul aport adus intr-un demers lucrativ.

In timp ce noi suntem mandri ca puii nostri stiu care e capitala SUA (New York), altii incearca de timpuriu sa transeze problema adaptabilitatii juniorilor la cruntele sau, uneori, placutele realitati ale vietii. Am niste prieteni care si-au dat baiatul la o gradinita evreiasca din Capitala. Acolo nu se dau note, ci bancnote. Gradinita a operat o emisiune monetara proprie cu care sunt rasplatite eforturile prichindeilor la invatatura si disciplina. Cu “banii” obtinuti prin munculita asidua, micutii pot face tranzactii intre ei, isi pot “cumpara” jucarii aflate in inventarul gradinitei si chiar cateva zile libere. Daca gresesc sunt imediat “amendati”.

Sunt sigur ca se vor gasi cititori care sa critice pledoaria mea pentru predarea “Prefacatoriei” si “Pragmatologiei” in scoala, cam aceiasi pe care ii aud adesea spunand cu naduf ca “americanii conduc lumea si evreii controleaza finanta mondiala”. Da, conduc si controleaza pentru ca asa au invatat la scoala. Fiecare cu propriile “Amintiri din copilarie”!

Razvan CUCUI – Kamikaze

Reclame home 1
Data curenta: ’19/08/2019’

Related posts

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *