Saptamana viitoare incepe un nou an scolar. Cu acelasi festivism desuet si ridicol. Cuvantari penibile tinute de pleiada de politruci si hartogari locali care nu pierd ocazia bailor de multime. Anul trecut la o scoala din Brasov, prefectul si un senator prezent au fost huiduiti de la venire si pana la plecare. Iti trebuie un tupeu monumental sa te duci la o deschidere de an scolar doar ca sa citesti de pe o foaie editata la doua randuri, acelasi text idiot facut de un consilier buimac. Ma mir ca nu le crapa obrazul de rusine alesilor nostri, indivizi care sifoneaza miliarde de euro pe toate tampeniile posibile, dar nu sunt in stare sa aprobe finantarea reabilitarii scolilor.
Trecerea unitatilor scolare in patrimoniul administratiilor locale a fost o greseala imensa. Politicienii care au votat aceasta tampenie erau sau beti sau handicapati mintal. Sa arunci pe un buget local si asa subtire povara a 30 de gradinite, scoli si licee este o initiativa moarta din fasa. Primariile nu au fonduri suficiente nici macar pentru asfaltarea strazilor si trotuarelor, reabilitarea cladirilor proprii sau a lucrarilor si serviciilor publice. Banii colectati sunt folositi pentru aportul local la proiectele finantate din fonduri europene, cumpararea unor mijloace de transport second-hand, finantarea zilelor orasului sau comunei, evenimente gen cel mai mare carnat sau salam si evident salariile aparatului functionaresc stufos. Singurul capabil sa acopere nevoile sistemului educational este bugetul de stat, lasat insa pe mana regilor asfaltului, regilor gunoaielor si a politicienilor corupti.
Fiecare din noi avem cate o scoala draga. Poate cea in care am inceput ciclul elementar sau poate liceul unde am absolvit fara probleme bac-ul. Poate ne mai aducem aminte si de gradinita unde educatoarea ne altoia cu nuiaua de alun cand nu voiam sa dormim la pranz. Asta daca nu au fost daramate pentru a lasa loc afacerilor imobiliare. Majoritatea scolilor Romaniei sunt niste edificii triste. Cu acoperisuri sparte si burlane lipsa, cu garduri prabusite si curti in care asfaltul a crapat de mult. Trotuarele de acces sunt si ele sparte, ocupate de masini si impracticabile. Pe holurile cladirilor e mizerie crunta, hara e de doua degete, pe langa geamuri sufla vantul, iar ploaia intra prin tavanele mucegaite. Grupurile sociale sunt sordide si puturoase, cu instalatii vechi de zeci de ani, cu peretii mazgaliti si tavanul ars de tigarile teribilismului juvenil. Scolile miros ca niste latrine publice, iar in cele de prin zonele mai marginase, sobolanii tranziteaza intre subsolurile blocurilor si containerul de gunoi.
In mediul rural e dezastru, majoritatea scolilor aratand ca niste cladiri din Afganistan sau Siria. Mai sunt inca peste 2.000 de scoli care nu au autorizatie sanitara, pe motiv ca toaletele sunt in curte, iar apa este luata de la robinetul de afara sau din galeata comuna de pe hol. Legea specifica clar ca trebuie obtinuta autorizatia de functionare pentru fiecare unitate de invatamant, aviz conditionat de cea sanitara. In Romania nu se respecta legea, institutiile abilitate fiind neinteresate de asemenea aspecte. Cum sa iesi tu prefect de judet in public si sa te lauzi ca ai inchis sapte scoli pentru ca ai gasit o privata plina ochi care duhneste din drumul national? Nici vorba, prefectul, presul si vicele de la judet se duc in vizita la scolile refacute cu sute de mii de euro, reabilitate de firme prietene. Taie panglici, bat campii cu discursuri idioate si se imbata apoi la agapa tovaraseasca de la pensiunea unui pesedist de nadejde. Reprezentantul guvernului in teritoriu este un neica nimeni. Nu are putere nici sa inchida o crasma sordida populata de aurolaci si curvele de pe varianta, daramite sa faca ordine. In schimb merge la emisiuni tv locale, unde tutuieste cu tupeu pe toata lumea, indiferent de varsta sau rang, arogandu-si o pozitie de pater familiae, fata de supusii din teritoriul de competenta.
Incepe un nou an scolar in care nici macar nu s-a dat cu bidineaua sau trafaletul prin clase. In saptamana imediat urmatoare, directorii vor convoca dirigintii care vor chema parintii la sedinte de lucru. Se vor cere din nou bani pentru fondul clasei si cel al scolii, pentru zugravit, lipit, fata de masa, coperta catalog, flori, burete si creta, perdele la geamuri. Fondul scolii trebuie alimentat si el cu sume pentru detergenti, maturi, mopuri, hartie pentru copiatoare si alte consumabile. Nu am inteles niciodata unde sunt fetele de masa si perdelele de anul trecut si de ce nu ar fi bune cele ramase de la fosta clasa a opta? In final, parintii vor injura in barba, vor incerca sa negocieze suma sau macar plata in rate, apoi vor merge acasa si vor trimite banii. Asa functioneaza sistemul romanesc in care autoritatile locale carpesc scolile dupa criterii politice sau interese obscure, parintii sustin functionarea si gospodarirea zilnica, iar elevii se fac ca invata. Nu stiu ce rol are Inspectoratul Scolar Judetean cata vreme contributia lor este decorativa si lipsita de efecte reale. Probabil ei sunt cei cu manariile, decizand acordarea posturilor, gradatiilor si numirea directorilor. Tot pe criterii politice si telefoane de ….sus.
Oare de ce ne mai miram ca avem politicieni mediocri, administratii publice incompetente, directori de scoli balbaiti si absolventi fara bac daca ne-am batut joc de pilonul cel mai important al societatii. Caci fara educatie nu ai nici sanatate, nici administratie, nici sport, nici cultura.
Cato CENZORUL
