Sedinta Consiliului Judetean: Un vals codrenesc sau un dans la sura vienez

Reclame home 1
Reclame home 1
Reclame home 1

Maramuresul anului 2014 – un judet izolat de lume, fara perspective, proiecte sau strategie de viitor. De ani de zile auzim discursuri penibile debitate de persoane care vremelnic decid in numele si interesul locuitorilor acestui judet. Sau cel putin asa pretind ei, rezultatele contrazicandu-i. Nu avem industrie, turism, drum rapid, autostrada sau aeroport international, ci doar o agricultura de subzistenta si una dintre cele mai mari rate a migratiei spre UE.

Nu am fost niciodata curios sa-i urmasesc vorbind pe baronii locali, iar cand in media aparea cate o stire despre CJMM sau consilieri, butonam imediat telecomanda. Nu as fi dat atentie evenimentelor nici acum daca presa nu s-ar fi implicat in ultimele luni intr-o adevarata cruciada media, vizand rastignirea unui director de institutie aflat in subordinea judetului.

Intamplator il cunosc pe Nicolae Boitor, personajul cu barba albastra si ochi de dervis, arhetipul puiului de taran cu licenta la o facultate privata, seful de institutie ajuns in tirul opiniei publice dupa o suma de evenimente nefericite. Rar am vazut atata unanimitate si inversunare jurnalistica, in conditiile in care in mass media este in general divizata si focusata pe lupta pentru supravietuire.

Am gasit in ziarmm filmarea sedintei CJ in care s-a discutat cazul Boitor. Mentionez de la inceput ca totul a fost penibil. De la sala in care inainte de 1989, membrii PCR se adunau la sedintele trimestriale de activ, pana la discursurile si atitudinea celor prezenti. Oare in toata hardughia aia de cladire nu se gaseste o sala corespunzatoare pentru sedintele unui Consiliului Judetean, ceva in genul Salii Europa a Primariei Baia Mare? Privitorul de pe net are senzatia ca asista la un spectacol jalnic, in care o brigada artistica de amatori tinea spectacol la un camin cultural satesc.

Discursurile au fost sublim de jenante. M-a disperat consilierul Cernestean cu retorica de buticar semidoct, ex presul Kovacs cu elocinta de lider matrasit pe nedrept, raportul citit cu jena dar si ura mascata a Cornelicai Ilea, speachul pretios dar incoerent al minimagnatului de tv pe cablu Florian Gui, inclusiv tinuta consilierilor dintre care unii pareau adunati cu arcanul de pe strada, iar altii tocmai imprumutaserea costume de la un magazin de solduri.

Dar cel mai mult m-a dezamagit modul in care Zamfir Ciceu a condus sedinta si mai ales aerul de eminenta cenusie atotstiutoare a secretarului Dumuta, care s-a scuzat ca nu i-a numarat pe toti consilierii judeteni care au ridicat mana, pentru ca… nu i-a vazut. Senzatia pe care am trait-o in mod acut a fost aceea ca asist la o sedinta de lucru a unui IAS, in care brigaderul de la zootehnie se dadea mai destept decat cel de la cultura mare, agronomul il critica pe veterinar, iar presedintele facea semne si gesticula catre tovarasi, mesajul fiind „Gata, ma, baieti, sa vedem ce zice to’asul de la raion. Oricum el decide daca punem rapita sau malai”.

Un talmes balmes de expresii folosite gresit, majoritatea scoase din context, in care fiecare cuvantator voia sa-si dea importanta, fara sa realizeze comicul de limbaj si penibilul situatiei. Nu era deloc clar cine era mai… sef, Zetea, care vorbea apasat si cu ochii in camera, sau Zamfir Ciceu, cel caruia ii sufla Dumuta argumente juridice la ureche.

In tot acest timp, la balcon, un grup de jurnalisti amorteau tinand atarnat un cearceaf pe care era „grafitat” un text imperativ! Cu toate vociferarile presei si schimbul de cuvinte aruncate printre dinti intre balcon si prezidiu, sedinta a continuat haotic si sublim, oscilind ca stil al intrigii intre „Scrisoarea pierduta” de Caragiale si „Burghezul gentilom” al lui Moliere.

Riscand ca frumosul circ sa nu se termine pana la ora la care Romeo Dobocan isi incepe emisiunea,  presedintele a intrerupt lucrarile, amintindu-si brusc ca nu confirmase inca invitatia primita de la Ion Tiriac, la o vanatoare din 2025.

Asteptat la iesirea din sedinta cu mesajul incriminator de pe acelasi cearceaf, Nicolae Boitor a facut dreapta imprejur, banguind ceva despre nevoia unui loc de munca, disparand apoi in catacombele garajului judetenei de partid, prilej de a deranja de la septic un grup de soferi comisionari, care isi asteptau sefii sau nevestele sefilor sau… ma rog… comisioanele obisnuite.

Parodia tragi-comica pe care am vizionat-o nu a fost o sedinta a Consiliului Judetean, ci un fel de ping-pong jalnic si penibil, un schimb de cuvinte agramat si incoerent, din care, in afara de textului de pe cearsaf, nu am inteles nimic. Adica o pierdere de vreme care putea fi rezolvata simplu, legal si corect. Evident, pentru asta trebuie sa si cunosti legea. Sau macar sa inveti sa numeri. Nu, domnule Dumuta?

Cato CENZORUL

Print Friendly, PDF & Email
Reclame home 3
Reclame home 3
Reclame home 3

Related posts

2 Comments

  1. clara

    Vasile Boitor? Zau? Il cunosti? Ai fost la cepe in Asuaj?
    Totusi, nu despre Nicolae Boitor se vorbeste pe cearceaf?

    Reply

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2